La țară, mai toți bătrânii se făceau cruce când vedeai securea aproape de un pom care dădea rod. Se crede că nu e bine să tai un pom roditor sănătos, „că e păcat”, iar credința asta s-a păstrat din generație în generație, în aproape toate satele românești.
Nu era doar o vorbă aruncată la întâmplare. În spatele ei stă un respect adânc pentru tot ce hrănește familia. Hai să vedem de unde vine și ce ne învață și azi.
De ce se spune că e păcat să tai un pom roditor sănătos
Din bătrâni se spune că un pom roditor care dă rod este o binecuvântare în gospodărie. A-l tăia fără rost ar aduce ghinion și lipsă în casă.
Pomul roditor era văzut ca un dar de la Dumnezeu, nu doar ca lemn de foc. Se credea că el „te-a hrănit anii copilăriei”, așa că nu se cuvenea să-l dobori câtă vreme încă lega fructe. În unele sate se zicea simplu: un pom care te hrănește nu se taie.
Mai era și ideea că fiecare pom sănătos „ține casa”, adică aduce belșug. Cât rodea mărul ori prunul din curte, gospodăria avea de toate.
Ce spuneau bătrânii despre pomii din bătătură
Pomul plantat de bunici sau de părinți leagă neamul de locul acela. Tocmai de aceea bătrânii ziceau că nu se cuvine să-l dobori cât încă rodește.
Mărul, prunul și nucul aveau o cinste aparte în curțile de la țară. Mulți erau sădiți „de tata” sau „la nuntă”, așa că aveau și o valoare sufletească, nu doar una de hrană. Despre nuc se spunea că face umbră grea și nu e bine sub el, dar tot păcat era socotit să-l tai dacă dădea roadă bună.
Credințe și obiceiuri legate de tăierea pomilor
Dacă un pom trebuia totuși scos, se făcea cu socoteală și cu vorbă bună, niciodată la mânie. Parcă se cerea iertare pomului înainte.
Se spunea să nu tai pomul când e încărcat de rod sau în floare, nici în post ori în zilele mari de sărbătoare. Pentru un pom „leneș”, care nu prea lega fructe, oamenii nu săreau direct la topor. Băteau un cui în trunchi ori legau o ață, ca să-l îndemne să rodească.
Când bătrânii spuneau totuși că e îngăduit să tai pomul
Credința nu interzice îngrijirea, ci risipa. Bătrânii spuneau că un pom bolnav, uscat sau care nu mai dă rod de ani de zile poate fi tăiat fără păcat, fiindcă nu mai folosește nimănui.
Pomul uscat făcea loc altuia tânăr, iar obiceiul era să pui mereu altul în loc, ca să nu rămână curtea fără binecuvântare. Tăierea se alegea iarna, „când pomul doarme”, lucru care se potrivește și cu rânduiala pomicultorilor de azi, care taie pe la sfârșit de februarie și în martie, pe vreme fără ger.
Ce să reții din credințele despre pomii roditori
Pe scurt, iată ce ne-au lăsat moștenire bătrânii:
- Pomul sănătos care rodește se păstrează, nu se taie de florile mărului.
- Tăierea se face cu rost, cu vorbă bună și la timpul potrivit, iarna.
- Pomul uscat sau bolnav poate fi tăiat fără teamă de păcat.
- Când scoți unul vechi, pui altul tânăr în loc.
Aceste credințe au fost adunate de etnografi precum Tudor Pamfile, în culegerile despre obiceiurile legate de plante, și diferă de la o regiune la alta, fiind mai vii în Maramureș, Bucovina și Oltenia. Dincolo de folclor, ele ne învață un lucru tare frumos, anume să prețuim ceea ce ne hrănește. Iată de ce se crede că nu e bine să tai un pom roditor sănătos, „că e păcat”.
La voi în sat se spunea la fel? Voi ați tăiat vreodată un pom roditor și ce a urmat?
Dați SHARE dacă prețuiți tradițiile noastre!
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.