Mergi prin orice pădure mai bătrână de la noi și tot acolo ajungi: la copacul acela falnic, cu trunchiul gros cât o roată de car, sub care s-au strâns oamenii de când lumea. Stejarul e regele pădurilor noastre; trăiește sute de ani și e simbol de putere și statornicie, iar bunicii noștri îl priveau aproape ca pe un sfânt.
Nu degeaba. Un copac care vede zece generații de oameni nu poate fi un copac oarecare. Hai să-ți spun ce știau bătrânii despre el și ce leacuri ne-au lăsat.
Stejarul, copacul care trăiește sute de ani
Puțini copaci ajung la vârsta stejarului. În mod obișnuit trăiește între 300 și 500 de ani, iar exemplarele cu adevărat bătrâne trec de 900 de ani.
La noi, cel mai vechi este stejarul de la Mercheașa, din județul Brașov, socotit de peste 900 de ani, cu un trunchi de aproape 9 metri în jur. Tot vestit e și stejarul lui Horea de la Țebea, legat de răscoala din 1784.
Un stejar matur urcă spre 30, chiar 40 de metri și face prima ghindă abia pe la 40, 50 de ani. Îl găsești prin păduri, dar și singuratic, la marginea satului sau pe pășune, unde a fost lăsat anume pentru umbră. Silvicultorii îl prețuiesc tocmai pentru cât rezistă peste ani.
De ce stejarul e simbol de putere și statornicie
Stejarul a rămas semn de tărie fiindcă nu se frânge. Înfruntă furtuna, seceta și gerul, iar rădăcinile lui adânci îl țin neclintit zeci de generații, de aici și vorba din bătrâni că omul tare ca stejarul nu se pleacă la greu.
De aceea frunza lui a ajuns pe steme, pe medalii și pe straiele populare, ca semn de curaj și statornicie. Stejarul apare și azi pe stema multor localități, ca simbol al rezistenței.
Și prin grai a rămas. Spunem despre cineva voinic că e „sănătos ca stejarul” sau „tare ca un stejar”. Nu se zice asta despre orice copac.
Leacuri din bătrâni cu scoarță și frunze de stejar
Se spune din bătrâni că scoarța de stejar, bogată în tanini, era fiartă și folosită ca apă de gargară pentru durerile de gât și gingii, ori pentru spălături la răni și la pielea iritată, fiindcă strânge și curăță.
Așa făceau bunicii: puneau o mână de coajă mărunțită, cam 2 linguri, la o cană de apă, o fierbeau 10, 15 minute și o lăsau să se răcească. Coaja uscată și măcinată se arunca și în apa de baie, pentru transpirația picioarelor.
Scoarța se culegea primăvara devreme, când urcă seva și se desprinde ușor de pe ramurile tinere, apoi se usca la umbră și se ținea pentru iarnă. Ghinda hrănea porcii toamnă, iar la mare nevoie oamenii o spălau de tanin și o măcinau ca surogat de făină.
Important însă: acestea sunt obiceiuri vechi, nu rețete medicale. Pentru orice problemă de sănătate mergi la doctor, iar folosirea plantelor se discută tot cu medicul.
Obiceiuri și credințe din bătrâni legate de stejar
Sub stejarul bătrân se aduna satul. Acolo se țineau sfaturi, judecăți și sărbători, iar legămintele făcute la umbra lui se spune că țineau o viață.
La nașterea unui copil, oamenii sădeau uneori un stejar, ca semn de viață lungă. Tot din bătrâni se spune că ramurile de stejar puse la poartă sau la icoană de Rusalii fereau casa de rele și de trăsnet, iar ghinda purtată în buzunar aducea putere și sănătate.
Reține esențialul despre stejarul nostru
Iată, pe scurt, ce merită să ții minte despre stejar:
- Trăiește 300 până la 500 de ani, uneori peste 900
- Simbol de putere și statornicie din moși-strămoși
- Scoarța se culege primăvara devreme și se usucă la umbră
- Decoctul, 2 linguri de coajă la o cană, era leac din bătrâni, nu tratament
- Era copac sfânt, în jurul căruia se făceau jurăminte
Stejarul e regele pădurilor noastre; trăiește sute de ani și e simbol de putere și statornicie, un copac care ne leagă de cei dinaintea noastră. Câtă înțelepciune au strâns bunicii la umbra lui, atâta merită să ținem minte și noi.
Tu ce leac din bătrâni mai folosești? Povestește-ne mai jos, poate ajuți pe cineva.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.