I se mai spune „floarea Învierii” sau „trandafirul de Ierihon”, fiindcă pare că învie de fiecare dată când o pui în apă.

Ai văzut vreodată cum un ghemotoc maro, uscat și răsucit ca un pumn, se desface singur și se face verde când îl pui într-un castron cu apă? Pare o minune, dar se întâmplă chiar sub ochii tăi, în câteva ore. I se mai spune „floarea Învierii” sau „trandafirul de Ierihon”, fiindcă pare că învie de fiecare dată când o pui în apă.

Mulți o țin în casă din credință și ca pe un semn bun, mai ales de Crăciun și de Paște. Hai să vedem ce este, de fapt, și cum ai grijă de ea ca să te bucuri de ea ani la rând.

Ce este, de fapt, mâna Maicii Domnului

Sub numele ăsta popular se vinde, de obicei, o plantă mică de pustiu care, uscată, arată ca un ghem maroniu și strâns. Pusă în apă, se umflă, se desface ca o palmă și redevine verzuie. De aici și legătura cu credința, fiindcă bunicile o vedeau ca pe un semn de viață nouă.

La noi se găsesc, de fapt, două plante diferite sub același nume. Una e mai fină, ca o ferigă, și chiar reverzește în apă, iar cealaltă e mai lemnoasă și rămâne maronie chiar și deschisă. Prin florării și târguri de Crăciun le găsești la prețuri între 15 și 40 de lei.

De ce pare că învie când o pui în apă

Floarea Învierii pare că învie fiindcă se usucă fără să moară. Când nu are apă, se strânge ghem și „adoarme”, pierzând până la 95% din apa din ramuri. Pusă în apă, ramurile se umflă la loc, se desface și prinde din nou culoare.

Din bătrâni se spune că floarea „simte” apa și se deschide singură. De la o oră la alta vezi cum colțurile uscate se descleștează, iar după 3-4 ore e desfăcută complet. Lucrul cel mai frumos este că suportă zeci de cicluri, an după an, dacă o usuci bine între folosiri.

Credințe și obiceiuri din bătrâni

Din bătrâni se spune că trandafirul de Ierihon aduce noroc, liniște și spor în casă. Multe gospodine îl scot în apă la sărbători mari și îl privesc ca pe un semn bun pentru anul care vine.

Se spune că, dacă floarea se desface frumos și repede, anul va fi cu belșug. La femeile însărcinate se punea în apă când începeau durerile nașterii, crezându-se că, pe măsură ce planta se deschide, se ușurează și nașterea. De aici i-a rămas și numele de „mâna Maicii Domnului”. Bunicile o țineau la icoană sau la geam, alături de busuioc și de mușcate.

Cum o pui în apă și cum o îngrijești

Pui floarea într-un vas lat, cu apă la temperatura camerei cât să-i acopere baza răsucită, fără s-o scufunzi de tot. O lași în pace 3-4 ore și se desface singură. Apa o schimbi zilnic, fără îngrășăminte sau alte adaosuri, ca să nu se împută.

Greșeala clasică a începătorilor este să o lase zile întregi în apă. Așa putrezește și mucegăiește. Ține-o în apă cel mult 3 până la 7 zile, apoi scoate-o, las-o să se usuce bine și păstreaz-o la loc uscat și întunecos, ferită de umezeală. Așa o poți „trezi” din nou data viitoare.

Ce să ții minte despre floarea Învierii

Iată câteva lucruri de reținut despre floarea Învierii și felul în care o îngrijești:

  • Se strânge ghem când e uscată și se desface în apă, fără să moară.
  • O lași 3-4 ore în apă la temperatura camerei, apoi o usuci bine.
  • Nu o ține mai mult de 3-7 zile în apă, ca să nu mucegăiască.
  • Schimbi apa zilnic, fără adaosuri.
  • Din bătrâni e ținută în casă ca semn de noroc și de viață nouă.

Puține plante îți aduc atâta bucurie cu atât de puțină bătaie de cap. O scoți la lumină de sărbători, o pui în apă și o privești cum se deschide, ca un mic semn că viața merge mai departe.

Tocmai de asta i se mai spune „floarea Învierii” sau „trandafirul de Ierihon”, fiindcă pare că învie de fiecare dată când o pui în apă. Voi ce flori aveți la geam? Spuneți-ne în comentarii ce plante țineți în casă de noroc.