Cantemir a scris „Descriptio Moldaviae”, o descriere amănunțită a Moldovei, la cererea unei academii străine.

Imaginează-ți cum ar fi ca o instituție savantă din inima Europei să-i ceară unui domnitor român o carte despre țara lui. Pare desprins dintr-un roman, dar s-a întâmplat aievea acum trei secole.

Cantemir a scris „Descriptio Moldaviae”, o descriere amănunțită a Moldovei, la cererea unei academii străine, mai precis a Academiei de Științe din Berlin. Iată povestea din spatele acestei cărți și de ce contează și astăzi.

Ce este „Descrierea Moldovei” și cum a luat naștere

Pe scurt, „Descriptio Moldaviae” este prima descriere completă și științifică a Moldovei, scrisă de Dimitrie Cantemir între anii 1714 și 1716, în limba latină, limba savanților din acea vreme. Lucrarea acoperă geografia, organizarea politică și viața spirituală a țării.

Cantemir a redactat-o după ce fusese primit, în 1714, ca membru al prestigioasei Academii din Berlin. La acel moment se afla refugiat în Rusia, după înfrângerea de la Stănilești din 1711, când se aliase cu Petru cel Mare împotriva Imperiului Otoman.

Faptul că o instituție atât de respectată i-a cerut lucrarea spune mult. Un domnitor român era văzut, în plină Europă, drept un om de mare carte.

De ce a vrut o academie din Apus o carte despre Moldova

Răspunsul e simplu. În Europa apuseană se știa aproape nimic despre Moldova, iar Cantemir era socotit savantul potrivit să o prezinte corect și în amănunt. Curiozitatea cărturarilor față de ținuturile de la marginea continentului era mare.

Cantemir nu era un nume oarecare. Vorbea, după unele surse, în jur de unsprezece limbi, printre care latina, turca, persana, greaca și rusa. Compusese chiar și tratate de muzică turcească și este socotit un reformator al notației muzicale otomane.

A fost, de altfel, primul român ales membru al unei academii științifice europene. Cine altul ar fi putut scrie o asemenea carte?

Ce găsești de fapt în paginile cărții

Lucrarea este împărțită în trei mari părți, fiecare cu lumea ei. Partea geografică vorbește despre relief, ape, orașe și hotare. Partea politică descrie organizarea statului, ceremonialul de la curte și înscăunarea domnului. A treia parte se ocupă de credință, limbă și obiceiuri.

Cantemir a strecurat și amănunte vii, dintre cele care prind cititorul. A descris datini precum „cucii” și „paparudele”, păstrate până azi prin satele noastre, și a notat cinstit atât calitățile, cât și defectele moldovenilor.

A lăudat și vinurile de Cotnari, pe care le punea mai presus de multe vinuri europene. Și, lucru de neprețuit, a întocmit prima hartă tipărită a Moldovei.

De ce contează și astăzi această descriere a Moldovei

„Descrierea Moldovei” rămâne un izvor istoric de o valoare aparte. Ne arată cum arăta și cum trăia țara acum trei sute de ani, văzută prin ochii unui om care o cunoștea din interior, nu din auzite.

Manuscrisul în latină nu a fost tipărit în timpul vieții autorului, mort în 1723. Prima ediție a apărut abia în 1769-1770, în germană, la Frankfurt și Leipzig. Prima traducere românească a venit în 1825, la Mănăstirea Neamț.

Multă vreme, cartea a fost principala sursă despre Moldova pentru cărturarii din Apus. Și azi o folosesc istoricii, geografii și etnografii, iar studii temeinice despre opera lui Cantemir au fost publicate de Editura Academiei Române.

Reține pe scurt despre Cantemir și cartea lui

Iată, pe scurt, lucrurile esențiale de reținut despre această lucrare:

  • Scrisă între 1714 și 1716, în limba latină
  • Comandată de Academia din Berlin, după primirea lui Cantemir ca membru în 1714
  • Cuprinde geografia, politica și viața spirituală a Moldovei
  • Include prima hartă tipărită a țării
  • Prima ediție tipărită, abia în 1769-1770, în germană

Așadar, Cantemir a scris „Descriptio Moldaviae”, o descriere amănunțită a Moldovei, la cererea unei academii străine, iar prin asta a dus numele țării noastre în bibliotecile și universitățile Europei. O carte de acum trei veacuri care încă vorbește despre cine am fost.

Sunt povești din istoria noastră care te fac să te oprești o clipă și să zâmbești cu mândrie. Aceasta este una dintre ele, iar meritul rămâne al unui domnitor cu mintea cât o bibliotecă.