Usturoiul la căpătâi ar feri de spaime și de „rele” în somn.

Se spune că nimic nu păzește somnul mai bine decât o căpățână de usturoi pusă la capul patului. Usturoiul la căpătâi ar feri de spaime și de „rele” în somn, ziceau bunicile noastre, iar credința aceasta s-a păstrat din moși-strămoși ca un semn de ocrotire peste noapte.

Nu e o dovadă și nici un leac dovedit. E o înțelepciune veche, una dintre acelea care încălzeau casele de la țară și linișteau copiii înainte de culcare. Hai să o povestim așa cum se spunea și la noi.

De ce se pune usturoi la căpătâi pentru somn liniștit

În satul românesc, usturoiul a fost dintotdeauna o pavăză împotriva relelor. Se credea că mirosul lui puternic e de nesuferit pentru cele necurate, pentru strigoi și moroi, mai ales în nopțile socotite primejdioase, cum era Ajunul Sfântului Andrei, în noaptea de 29 spre 30 noiembrie.

De aici și obiceiul de a-l aduce în dormitor. Bătrânii ziceau că un cățel de usturoi pus aproape de cap ține departe coșmarurile și aduce pace sufletească la culcare. Liniștea minții înainte de somn era văzută ca o jumătate de izbândă împotriva visurilor urâte.

Așa s-a legat în mintea oamenilor mirosul de usturoi de alungarea „necuratului” și de un somn fără frică.

Cum se punea usturoiul la căpătâi, după obiceiul din bătrâni

Cel mai des, se punea o căpățână întreagă de usturoi sub pernă ori pe noptieră, lângă capul patului, chiar înainte de culcare. Unele bunici legau câțiva căței într-o cârpă curată și îi atârnau la marginea patului, mai ales la copiii neliniștiți, care tresăreau noaptea.

Se credea că usturoiul își pierde din „putere” cu timpul, așa că era schimbat din când în când, la câteva zile, cu căței proaspeți. Pe pervaz se mai punea uneori un mănunchi, ca să păzească și fereastra.

Obiceiul nu venea niciodată singur. Mulți făceau semnul crucii peste pat, spuneau o rugăciune scurtă sau aprindeau o lumânare la icoană. La cei mici, se făcea uneori o cruce de usturoi pe frunte, ca pruncul „să nu fie luat din somn”.

Alte leacuri din bătrâni pentru un somn fără spaime

Usturoiul nu era singurul ajutor. Sub pernă se mai punea levănțică uscată, pentru mirosul ei plăcut și liniștitor. E interesant că aici credința se întâlnește cu un sâmbure de adevăr, fiindcă lavanda chiar are un efect calmant ușor, cunoscut în aromaterapie.

Lângă icoană stătea busuiocul sfințit de la Bobotează, iar o cană de ceai cald de tei băută seară era socotită bună pentru neliniște. Candela aprinsă la capul patului ocrotea, deopotrivă, pe cei mici și pe cei mari.

Și pentru visele urâte erau vorbe din bătrâni. Se spunea că un cuțit pus sub pernă „taie” coșmarul, iar dacă povesteai dimineața visul rău la o apă curgătoare, răul „se ducea pe apă”.

Ce spuneau bătrânii despre vise și spaimele din somn

Se credea că spaimele din somn vin atunci când omul e tulburat sau nepregătit sufletește pentru noapte. Apăsarea pe piept, pe care azi o numim paralizie de somn, era pusă pe seama moroiului, „pohonici”, cum îi ziceau prin unele părți.

Folcloriști precum Tudor Pamfile și Artur Gorovei au strâns multe asemenea credințe despre vise și obiceiuri de apărare. Visele care „se adeveresc” erau luate în serios, iar un somn liniștit era socotit o adevărată binecuvântare în gospodărie.

Reține pe scurt obiceiul cu usturoiul la căpătâi

Iată, pe scurt, cele mai importante puncte ale acestui obicei din bătrâni:

• O căpățână de usturoi sub pernă sau la capul patului, după credința din bătrâni
• Se schimba la câteva zile, ca să-și țină „puterea”
• Alături de el, levănțică, busuioc sfințit și o rugăciune la icoană
• Toate sunt credințe vechi și înțelepciune populară, nu leacuri dovedite

La urma urmei, frumusețea acestui obicei nu stă în vreo putere ascunsă, ci în liniștea pe care ți-o dă. Credința că usturoiul la căpătâi ar feri de spaime și de „rele” în somn ne leagă de bunici, de mirosul de levănțică și de candela aprinsă în noapte.

Dar la voi ce se spunea din bătrâni despre somn și vise? Ce vis ați avut care s-a adeverit? Povestiți-ne în comentarii.