Îți mai aduci aminte cum spunea bunica, dimineața, lângă soba caldă? Stătea cu cana de ceai în mână și zicea încet: din bătrâni se spune că visul de vineri spre sâmbătă se împlinește. Iar noi, copiii, ascultam cu ochii mari.
Era o vorbă pe care o auzeai în fiecare casă de la țară. Nu o dovadă, ci o credință veche, dusă din gură în gură. Și totuși, câtă liniște aducea în suflet.
Ce înseamnă, din bătrâni, visul de vineri spre sâmbătă
Bătrânii credeau că noaptea dinaintea zilei sfinte ar fi mai curată, iar sufletul ar primi atunci semne mai limpezi. De aceea visul de vineri spre sâmbătă era socotit cel mai grăitor dintre toate.
Vinerea era zi de post și de cinstire a Sfintei Vineri, ocrotitoarea casei. Oamenii se rugau seară la icoana din colț, aprindeau o lumânare și se culcau cu gândul împăcat.
Tocmai liniștea aceea, se spunea, făcea visul mai adevărat. Sufletul odihnit și rugăciunea de seară pregăteau, parcă, sosirea unui semn.
De unde vine credința despre vise și zilele săptămânii
Bunicii noștri ziceau că fiecare noapte a săptămânii are puterea ei. Visele de vineri spre sâmbătă cântăreau însă cel mai greu, fiindcă veneau înaintea unei zile cu însemnătate aparte.
Explicația ține de tradiție și de calendarul creștin, nu de știință. Astfel de vorbe sunt strânse în culegerile de folclor românesc, cum sunt cele ale lui Artur Gorovei despre credințele poporului român.
Și alte nopți aveau tâlcul lor. Se spunea că visul de duminică spre luni trebuie povestit dimineața ca să se împlinească, în vreme ce visul de marți spre miercuri era socotit înșelător.
Ce se spune că aduc visele de vineri spre sâmbătă
Se crede că aceste vise prevestesc vești, întâlniri sau schimbări care chiar urmează să vină. Din bătrâni se spune că nu trebuie povestite oricui până nu se împlinesc, ca să nu se strice.
Un vis frumos, cu apă limpede, se zicea că aduce bucurie și vești bune. Apa tulbure, în schimb, era semn de necaz sau de supărare care bate la ușă.
Bunicile noastre ascultau cu luare-aminte și zâmbeau ușor. Un vis bun le ținea inima caldă toată ziua.
Cum dezlegau bătrânii visele rele
Pentru un vis urât, se spunea să îl povestești dimineața pe burta goală, la lumina ferestrei, ca să își piardă puterea. Unii se uitau pe geam și dădeau visul vântului.
Rugăciunea, lumânarea aprinsă și apa sfințită aveau loc de cinste în casa de la țară. Un fir de levănțică sau de busuioc sub pernă aducea, se zicea, somn liniștit și vise senine.
Erau gesturi simple, făcute cu credință și fără frică. Sunt obiceiuri din bătrâni, nu rețete sigure, dar câtă alinare dădeau.
Reține câteva vorbe vechi despre vise
Dacă ar fi să strângem totul în câteva rânduri, iată ce ne-au lăsat bătrânii:
- Visul de vineri spre sâmbătă era socotit cel care se împlinește.
- Visele nu se povesteau oricui, ca să nu se strice.
- Liniștea și rugăciunea de seară aduceau, se spunea, vise mai bune.
Voi ce ați auzit din bătrâni despre vise
Aceste vorbe rămân un fir cald care ne leagă de bunici și de părinți. Din bătrâni se spune că visul de vineri spre sâmbătă se împlinește, iar noi le păstrăm nu ca pe un adevăr bătut în cuie, ci ca pe o moștenire dragă.
Voi ce ați prins de la cei vârstnici? Așa se spunea și la voi în sat? Povestiți-ne în comentarii ce vorbe despre vise ați auzit în casa bunicilor.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.