Mergi prin pădure într-o dimineață de octombrie și parcă a luat foc tot dealul. Fagul acoperă o mare parte din pădurile României, iar toamnă pădurea de fag e roșie-aurie, de la o poală de munte la alta. E o priveliște pe care n-o uiți ușor.
Hai să vedem de ce se întâmplă asta tocmai la noi și ce povești au lăsat bătrânii despre acest copac drag al satului.
De ce fagul acoperă cea mai mare parte din pădurile noastre
Fagul este copacul care stăpânește pădurile țării. Ocupă în jur de 2 milioane de hectare, adică aproape o treime din suprafața împădurită a României, după datele Romsilva.
Crește mai ales la deal și la munte, între 600 și 1.400 de metri, unde găsește răcoarea și umezeala de care are nevoie. Spre deosebire de stejar, care iubește soarele și câmpia, fagului îi place umbra și pământul jilav.
Îl recunoști ușor după scoarța netedă, cenușie-argintie, care rămâne fină chiar și la copacii bătrâni de 200-300 de ani. Frunza e ovală, cu marginea ușor ondulată. Mare grijă să nu îl confunzi cu carpenul, care are scoarța vărgată și frunza zimțată mai aspru.
Ce face pădurea de fag să se aprindă în culori
Pădurea de fag se înroșește pentru că, odată cu frigul, copacul oprește hrana spre frunză și verdele din ea, clorofila, dispare. Atunci ies la iveală galbenul și roșul-arămiu care stăteau ascunse toată vara.
Frunza trece pe rând prin galben, portocaliu, apoi ruginiu și roșu-aramă. Schimbarea pornește pe la sfârșitul lui septembrie la munte și ține până prin noiembrie la deal.
Unele toamne sunt mai aprinse ca altele. Când nopțile sunt răcoroase, zilele senine și fără ploi multe, culorile ies cele mai tari. Mergi în Codrul secular Slătioara, în Cheile Nerei, în Apuseni sau în Bucegi și vezi „focul pădurii” în toată splendoarea lui. Nu degeaba pădurile noastre seculare de fag au intrat din 2017 în Patrimoniul Mondial UNESCO.
Ce se spune din bătrâni despre fag
Din bătrâni se spune că fagul aduce putere și liniște celui care se odihnește la umbra lui. Era socotit un copac de nădejde, un fel de pază a casei și a locului.
Se mai spune că o ramură de fag pusă în casă gonea relele și aducea liniște. Iar bătrânii ziceau că fagul „nu trăsnește”, deși tocmai de aceea unii nu se adăposteau sub el pe furtună, ci îl țineau drept copac de pază.
Leacuri și foloase din gospodăria de odinioară
Fagul nu era doar de frumusețe, ci de mare folos în gospodărie. Din mugurii și frunzele lui se făceau, din bătrâni, ceaiuri și gargară pentru gâtul iritat. Sunt obiceiuri vechi, nu rețete de doctor.
Lemnul de fag era nelipsit, fiindcă e tare și face jar bun la sobă. Din el se cioplea mobilă, cozi de unelte și jucării. Iar jirul, nucșoara aceea mică și țepoasă, hrănea porcii duși la pădure toamnă și dădea chiar și ulei.
Reține frumusețea fagului în câteva vorbe
Iată, pe scurt, lucrurile de ținut minte despre acest copac drag al satului:
- Fagul acoperă cam 31% din pădurile țării, mai ales la 600-1.400 de metri
- Toamnă se face roșu-auriu fiindcă dispare verdele din frunză
- Din bătrâni e socotit copac de pază și de noroc
- Jirul, lemnul și frunzele aveau locul lor în gospodărie
Așadar, fagul acoperă o mare parte din pădurile României, iar toamnă pădurea de fag e roșie-aurie, o priveliște care ne cheamă pe toți afară. E un copac care ne leagă de locul în care am crescut.
Voi aveți o pădure de fag pe lângă casă? Spuneți-ne unde mergeți toamnă după priveliște și după jir!
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.