În dimineața de 24 iunie, când roua încă atârna pe iarbă, gospodinele de la țară plecau pe câmp cu un rost anume. Nu culegeau orice, fiindcă cununa de Sânziene NU se face din orice floare. Tu câte le mai știi? Fiecare floare avea locul și înțelesul ei, iar coronița ieșea din mâna lor ca un mic talisman pentru casă.
Bunicii noștri nu vedeau în ea o simplă podoabă. Era pază pentru oameni, pentru vite și pentru gospodărie, legată de noaptea de Sânziene și de sărbătoarea Drăgaicei. Hai să vedem ce flori intrau în ea și de ce.
De ce cununa de Sânziene nu se făcea din orice floare
Florile cununii se culegeau pe rouă, înainte de răsăritul soarelui, fiindcă atunci se credea că plantele își țin ‘puterea’ întreagă. După ce se ridica soarele, până cel mult la prânz, florile se ofileau și își pierdeau rostul.
Conta amestecul, nu doar cum arăta coronița. O cunună din flori la întâmplare nu însemna nimic. Bătrânii alegeau anume soiurile, fiecare cu darul lui, ca să apere casa de boli și de rele. De aici și legătura cu Drăgaica, sărbătoarea fetelor și a recoltei ce stătea să dea în pârg.
Sânziana galbenă, floarea care dă numele sărbătorii
Sânziana galbenă, pe nume botanic Galium verum, este floarea de bază a cununii și cea care dă numele întregii sărbători. Are flori mărunte, galben-aurii, strânse în panicule, și un miros dulce de miere care se simte de departe pe fânețe și pe marginea drumurilor.
Atenție aici, fiindcă mulți începători o confundă: sânziana galbenă nu este același lucru cu sunătoarea, deși amândouă sunt galbene. Sânziana are flori mititele ca niște steluțe, sunătoarea are petale mai late. Se spune că sânziana ocrotea casa de boli și aducea soarele în ogradă.
Sunătoarea, floarea care alungă răul
Lângă sânziene se așeza mereu sunătoarea, numită la noi și pojarniță (Hypericum perforatum). Înflorește exact în aceeași perioadă și era socotită floare care ferește de deochi și alungă duhurile rele.
Tocmai de aceea cununile cu sunătoare se puneau la porți și la ferestre, ca pază a gospodăriei. Un sfat de la bunici: sunătoarea lasă pete galbene pe haine și pe piele, așa că pune-o spre interiorul cununii, nu la vedere.
Cicoarea albastră și romanița albă, culorile cununii
Cicoarea aducea în coroniță singura notă de albastru, culoarea cerului și a credinței. Bătrânii spuneau că floarea se deschide după soare, de aceea o legau de lumină și de noroc. Albastrul ei echilibra frumos galbenul aprins al celorlalte flori de câmp.
Romanița, adică mușețelul de câmp, punea pata de alb. Petalele ei albe cu mijloc galben însemnau curățenie sufletească și sănătate, motiv pentru care fetele tinere o adăugau cu drag.
Busuiocul și pelinul, binecuvântare și pază amară
Câteva fire de busuioc nu lipseau aproape niciodată, fiind planta sfântă prin excelență la noi. Busuiocul lega sărbătoarea de credința creștină și aducea binecuvântare peste casă.
Pelinul se punea uneori pentru mirosul lui amar și tare. Se credea că ține departe insectele, bolile și ghinionul, fiind floarea de strajă a coroniței. Pe lângă acestea, se mai strecurau coada-șoricelului pentru putere și cimbrișor de câmp pentru miros.
Cum se împletea și ce se făcea cu cununa
Coronița se face dintr-un mănunchi de 15, 20 de tulpini lungi de sânziană, împletite câte trei fire ca o codiță. La fiecare 2, 3 cm se intercala câte o floare colorată, apoi se închidea cercul legând capetele cu ață de in.
Cel mai cunoscut obicei era aruncatul cununii peste casă. Dacă rămânea agățată pe acoperiș, se zicea că anul va fi bun ori că flăcăul se va însura. Fetele o puneau sub pernă, ca să-și viseze ursitul.
Reține esențialul despre cununa de Sânziene
Iată, pe scurt, lucrurile de bază pe care merită să le ții minte despre cununa de Sânziene:
- Se culege în dimineața de 24 iunie, pe rouă, înainte de răsărit
- Floarea de bază este sânziana galbenă, mirositoare a miere
- Se adaugă sunătoare, cicoare, romaniță, busuioc și uneori pelin
- Sunătoarea se pune spre interior, fiindcă pătează hainele
- Cununa se aruncă pe acoperiș sau se pune la poartă și la fereastră
Așa cum vezi, cununa de Sânziene NU se face din orice floare. Tu câte le mai știi? Fiecare floare de câmp avea darul ei, iar bătrânii le potriveau cu grijă în coroniță.
Poate că anul acesta, în dimineața de 24 iunie, ieși și tu pe câmp după rouă. Adună o sânziană galbenă, o sunătoare, o cicoare, și ține vie o tradiție care ne leagă de bunicii noștri.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.