Pe 24 iunie, după ce treci pragul casei cu cununa împletită din flori galbene, vine întrebarea pe care toată lumea o pune greșit. Ce faci cu ea acum? Cei mai mulți o aruncă în câteva zile, convinși că sărbătoarea s-a terminat și rostul florilor s-a stins odată cu ea.
Greșeala pe care o fac toți este tocmai asta, aruncă cununa de Sânziene. Bătrânii o țineau tot anul, iată de ce avea sens gestul lor și cum poți să-l repeți și tu, fără bătaie de cap.
De ce nu se aruncă niciodată cununa de Sânziene după 24 iunie
Cununa nu se termină pe 24 iunie, abia atunci începe rolul ei adevărat. În gospodăria veche se păstra în casă un an întreg, ca paznic al locului și semn de noroc, până când o înlocuiai cu una proaspătă la Sânzienele următoare.
Bătrânii credeau că floarea culeasă în dimineața solstițiului, cu rouă pe ea, își ține puterea de leac și de apărare până la anul. A o arunca însemna să dai pe ușă afară norocul pe care tocmai îl adusesei în casă.
Aici e bine să lămurim o confuzie. Obiceiul aruncatului cununii pe acoperiș era ceva separat, un joc de ghicit măritișul și sănătatea. Cununa de păstrat se punea deoparte de la început, neatinsă, special pentru grindă.
Unde se păstra cununa în casa țărănească
Locul cununii nu era ales la întâmplare. Se agăța acolo unde se credea că floarea își păzește cel mai bine puterea, cel mai des lângă icoana din camera cea bună, ca să vegheze asupra întregii familii.
În gospodăriile din nordul Moldovei, Bucovina și Transilvania, unde obiceiul s-a păstrat cel mai bine, cununa avea câteva locuri statornice.
- La grindă, deasupra mesei, ca să nu lipsească pâinea din casă.
- Sub streașină sau la ușa șurii, ca să apere animalele și recolta.
- La icoană, împletită cu busuioc sfințit, pentru ocrotirea celor din casă.
Important e să o atârni într-un loc uscat și aerisit. Departe de aburul din bucătărie, care o face să mucegăiască în câteva săptămâni.
Ce credeau bătrânii despre norocul prins în cunună
Floarea galbenă era socotită semn de soare, de sănătate și de noroc curat. O cunună de sânziene ținută tot anul ferea, în credința veche, casa de boală, de trăsnet, de grindină și de farmece, aducând în schimb belșug și liniște.
Norocul „prins” în noaptea de Sânziene rămânea în casă cât stătea cununa la locul ei. De aceea nimeni nu se grăbea să o dea jos. Trebuie spus limpede, sunt credințe din bătrâni, nu leacuri dovedite, dar tocmai ele dau farmecul obiceiului.
Cum se folosea cununa uscată peste an
Nimic nu se arunca, totul avea un rost. Din cununa uscată se rupeau câteva fire pentru nevoile gospodăriei, fiindcă sânziana, Galium verum, era o plantă folositoare, cu care se închega laptele pentru brânză și se vopsea lâna în galben.
Peste an, oamenii o foloseau în câteva feluri simple.
- Câteva flori puse în apa de scăldat a copilului bolnăvicios.
- Un firicel afumat prin casă când cineva era speriat sau răcit.
- O crenguță sub pernă, ca somnul să fie liniștit.
- Petale presărate în lada cu haine, pentru miros bun și ferire de molii.
Ce se făcea cu cununa veche la anul
Cununa veche nu ajungea niciodată la gunoi. Când venea iar 24 iunie, o ardeai în vatră, într-un foc curat, sau o îngropai la rădăcina unui pom roditor, ca puterea ei să se întoarcă în pământ și pomul să dea rod bogat.
Abia după acest gest de respect agățai cununa nouă, proaspăt împletită în dimineața sărbătorii. Așa lanțul anilor nu se rupea niciodată.
Reține esențialul despre soarta cununii de Sânziene
Pe scurt, iată ce trebuie să ții minte despre cununa de Sânziene după ziua sărbătorii.
- Nu o arunci după 24 iunie, o păstrezi tot anul.
- O agăți într-un loc uscat, la icoană, la grindă sau sub streașină.
- O folosești peste an la afumat, la scăldat sau pentru somn liniștit.
- Cununa veche o arzi în vatră sau o îngropi la rădăcina unui pom, niciodată la gunoi.
Așa cum povestesc bătrânii din satele de munte și cum o arată culegerile de folclor românesc, cununa nu era o simplă podoabă de o zi. Era un calendar viu, care însemna trecerea unui an întreg de pază a casei.
Așa că anul acesta, înainte să faci greșeala pe care o fac toți și să arunci cununa de Sânziene, gândește-te că bătrânii o țineau tot anul. Pune și tu una deoparte la grindă, iar peste douăsprezece luni vei înțelege singur de ce avea atâta rost.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.