Te-ai întrebat vreodată de ce, în dimineața de 24 iunie, bătrânii ieșeau în grădină să se spele pe față cu rouă? Întrebarea „de ce atâtea obiceiuri de Sânziene se leagă de apă și de rouă, iar răspunsul vine de la Sf. Ioan” are o explicație frumoasă, pe care ți-o povestesc aici.
Totul pornește de la o suprapunere de sărbători. Pe 24 iunie, Biserica prăznuiește Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, iar tradiția populară ține în aceeași zi Sânzienele. Iar legătura dintre cele două nu e deloc întâmplătoare.
Ce sărbătorim de fapt pe 24 iunie, când se întâlnesc Sânzienele și Sfântul Ioan
În aceeași zi se țin două sărbători, una creștină și una din bătrâni. Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul cade pe 24 iunie pentru că, după Evanghelia după Luca (1, 26-36), Ioan era cu șase luni mai mare decât Iisus, deci la șase luni de Crăciun.
Data pică foarte aproape de solstițiul de vară, cea mai lungă zi a anului. Așa se face că peste figura Botezătorului s-au așezat credințe vechi despre soare, plante și belșug. Poporul nu a simțit nicio contradicție, a împletit pur și simplu praznicul bisericii cu sărbătoarea câmpului înflorit.
Firul dintre Botezător și apa sfințită de Sf. Ioan
Sfântul Ioan e numit „Botezătorul” pentru un motiv simplu, l-a botezat pe Iisus în râul Iordan, așa cum scrie în Evanghelia după Matei (3, 13-17). De aici vine și înțelesul aparte pe care apa îl capătă în această zi.
Apa devine astfel semn al curățirii și al unui nou început. Botezătorul și apa merg împreună în mintea oamenilor, ea spală, primenește și deschide un drum nou. Tocmai de aceea apa sfântă de Sf. Ioan a rămas legată de ideea de înnoire trupească și sufletească.
Iar de aici, mai e doar un pas până la obiceiurile de Sânziene din ogradă și de pe pajiște.
Rouă de Sânziene și spălatul pe față în zorii zilei
Cel mai răspândit obicei e și cel mai simplu. Roua de Sânziene se strângea în dimineața de 24 iunie, la răsărit, înainte să se ridice de pe iarbă. Atunci picăturile stăteau încă pe florile galbene de sânziene (Galium verum), planta cu miros dulce care înflorește exact în iunie-iulie.
Fetele se ștergeau pe față cu o cârpă îmbibată în rouă sau se tăvăleau prin iarbă. Se credea că așa rămân sănătoase și frumoase, ferite de bolile de piele. Tot din rouă și flori se împleteau coronițe, aruncate apoi pe casă pentru a afla însurătoarea sau cât de lung va fi traiul.
E important de spus că vorbim despre o credință din bătrâni, nu despre un leac. Roua nu vindecă, e doar un obicei frumos legat de simbolul apei curate.
Apa neîncepută, leacul de credință al gospodinelor
Apa neîncepută era apa scoasă din fântână sau din izvor dis-de-dimineață, prima dată în acea zi, înainte ca cineva să se fi atins de ea. Bătrânii o socoteau cea mai curată apă, tocmai pentru că nimeni nu o tulburase.
De Sânziene, gospodinele o foloseau în descântece, la spălatul pe față și la stropitul simbolic prin casă. Era o apă a curățeniei, oglindă a apei din care a botezat Sfântul Ioan. Rugăciuni către Botezător pentru sănătate și ferirea de rău se mai aud și azi prin satele din Moldova și Transilvania.
De ce apa și roua stau în centrul acestei zile
Răspunsul e unul singur. Apa și roua înseamnă, deopotrivă, viață, curățire și început. Botezătorul a botezat cu apă, iar poporul a dus mai departe acest înțeles prin roua și apa neîncepută de Sânziene.
Așa se vede limpede felul de a fi al românilor, care nu au pus credința și folclorul unul împotriva celuilalt. Le-au îngemănat firesc, ca pe două fire ale aceleiași povești despre primenire și belșug.
Reține firul care leagă totul
Iată, pe scurt, ideile care leagă obiceiurile de Sânziene de apa Sfântului Ioan:
- Sfântul Ioan Botezătorul e pomenit pe 24 iunie, ziua Sânzienelor
- Apa botezului din Iordan a inspirat simbolul curățirii din obiceiuri
- Roua se strângea în zori, la răsărit, pentru spălatul pe față
- Apa neîncepută era apa proaspătă, neatinsă, folosită în ritualuri
- Toate sunt credințe de tradiție, nu sfaturi medicale
Așadar, de ce atâtea obiceiuri de Sânziene se leagă de apă și de rouă, iar răspunsul vine de la Sf. Ioan? Pentru că apa Botezătorului a rămas, în sufletul românilor, semnul cel mai limpede al curățeniei și al unui nou început.
Data viitoare când vezi roua sclipind pe iarbă într-o dimineață de 24 iunie, vei ști ce poveste veche se ascunde în spatele ei. O poveste în care credința și datina merg mână în mână, așa cum au mers dintotdeauna pe pământ românesc.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.