Există oameni pe care nu îi uităm niciodată, oricât de mult ar trece. Doamna sau domnul de la clasele mici se numără printre primii. Un învățător bun lasă urme frumoase în sufletul fiecărui copil, iar acele urme rămân acolo cu mult timp după ce sună ultimul clopoțel al ciclului primar.
Acum, la început de an școlar, când abecedarele se deschid din nou și ghiozdanele miros a caiete proaspete, merită să ne oprim o clipă. Să ne amintim de mâna caldă care ne-a ținut degetele pe prima literă. Și să spunem, simplu, „mulțumesc”.
De ce un învățător bun rămâne în suflet toată viața
Un dascăl adevărat nu predă doar litere și cifre. Predă încredere, răbdare și dragoste de carte, lucruri care nu se șterg cu guma.
În școala românească, învățătorul titular însoțește de regulă aceeași clasă pe tot parcursul celor cinci ani de ciclu primar. Petrece cu copilul patru, cinci ore în fiecare zi, exact în perioada în care mintea lui prinde cel mai repede deprinderile de citit, scris și de a fi alături de ceilalți.
Prima doamnă învățătoare este adesea primul om din afara familiei care ne crede capabili de mai mult. O singură vorbă bună, spusă la timp în clasă, poate îndrepta un drum întreg. Multe dintre alegerile noastre de mai târziu pornesc tocmai de acolo, dintr-o încurajare pe care nici n-am știut s-o prețuim atunci.
Urmele frumoase pe care le lasă un dascăl adevărat
Ce rămâne, de fapt, după atâția ani? Nu reținem fiecare lecție, dar reținem felul în care ne-am simțit în acea clasă.
Rămâne răbdarea cu care ne-a ținut de mână până am prins curaj la prima literă. Rămâne vorba caldă care a ridicat în picioare un copil timid, prea speriat să răspundă. Și rămâne exemplul lor de zi cu zi.
Iată câteva dintre urmele pe care le lasă un învățător bun în sufletul fiecărui copil:
- Răbdarea cu cei care învață mai greu, fără să-i facă vreodată de rușine.
- Bunătatea, corectitudinea și respectul, arătate prin fapte, nu prin vorbe.
- Credința sinceră că fiecare elev poate reuși, chiar și cel mai neîncrezător dintre ei.
Nu întâmplător, relația apropiată dintre elev și dascăl în primii ani scade riscul de abandon școlar mai târziu și crește încrederea copilului în propriile puteri.
De ce merită să ne amintim de ei acum, la început de an
Septembrie este luna potrivită pentru recunoștință. Când clopoțelul sună din nou pentru o generație nouă, ne trezesc amintirile noastre de demult.
Mândria și recunoștința cresc atunci când le împărtășim cu alții. Un gând frumos, scris public, ajunge departe și încălzește inimi, mai ales pe ale celor care ne-au pus condeiul în mână prima dată.
Iar mai târziu, pe 5 octombrie, de Ziua Educației, vom avea încă un prilej să le mulțumim celor care ne-au format. Până atunci, un singur rând scris din suflet poate bucura un dascăl care nici nu mai știe câți copii a crescut.
Scrie numele învățătoarei tale, în semn de respect
Hai să facem ceva frumos împreună. Scrie în comentarii numele doamnei sau domnului învățător care ți-a lăsat urme frumoase în suflet.
O singură vorbă bună poate lumina ziua unui om care a dat atât de mult, fără să ceară nimic în schimb. Distribuie postarea, ca să ajungă și la alți foști elevi care vor să spună „mulțumesc”.
Pentru că un învățător bun lasă urme frumoase în sufletul fiecărui copil, iar recunoștința noastră de azi este cel mai cald răspuns la dragostea de atunci.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.