Treci pe lângă ea în fiecare primăvară și nici nu te uiți la ea. Galbenă, măruntă, răsărită prin iarbă și pe marginea drumului, pare doar o buruiană de care vrei să scapi din grădină. Și totuși, bunicile noastre știau altceva.
Păpădia, socotită buruiană, e de fapt plină de leac, iar din florile ei se face chiar „miere” de păpădie, un sirop auriu și dulce. Hai să vedem cum se face și de ce merită s-o culegi anul ăsta.
Păpădia nu e o buruiană, ci o plantă de leac uitată de mulți
Bătrânii spuneau că la păpădie „nu se aruncă nimic”. De la floarea galbenă până la rădăcină, toată planta se folosește, fie în bucătărie, fie ca leac de casă.
A ajuns socotită buruiană din cauza laptelui alb și amar din tulpină, cel care îți pătează degetele. Tocmai amăreala asta, însă, e cea care pune la treabă fierea și ajută digestia.
Frunzele tinere sunt pline de vitamina A și potasiu, iar rădăcina adună spre toamnă o fibră numită inulină, bună pentru burtă. Floarea galbenă, în schimb, e cea din care iese siropul cel dulce.
„Mierea” de păpădie, rețeta din bătrâni pas cu pas
Nu are nicio picătură de la albine. „Mierea” de păpădie e de fapt un sirop gros, auriu, fiert din flori cu zahăr și lămâie. Din bătrâni se spune că alină tusea și gâtul iritat în zilele reci.
Pentru aceasta rețetă ai nevoie de:
- aproximativ 200-300 de flori de păpădie
- 1 litru de apă
- 1 kg de zahăr
- 1 lămâie (felii sau zeamă)
Culege florile pe vreme uscată, în jurul prânzului, când sunt deschise larg. Atunci sunt pline și nu lasă apă în plus în sirop. Iată pașii:
- Pune florile la fiert în litrul de apă cu feliile de lămâie, la foc mic, vreme de 30 de minute.
- Stinge focul și lasă vasul acoperit la macerat 24 de ore, peste noapte.
- Strecoară bine printr-un tifon, storcând florile ca să iasă tot lichidul.
- Adaugă cele aproximativ 1 kg de zahăr și fierbe iar, la foc mic, 1-2 ore.
Știi că e gata când siropul curge gros de pe lingură, ca un dulceață legată. Toarnă-l fierbinte în borcane curate, opărite, și păstrează-l la rece.
Un singur secret: îndepărtează partea verde de la baza florii, altfel siropul iese amar.
Când se culege păpădia ca să aibă cu adevărat leac
Cel mai bun moment pentru cules e primăvara, din aprilie până în iunie, când florile sunt galbene intens și larg deschise. Atunci planta are, spun gospodarii, cea mai multă putere.
Nu culege niciodată de pe marginea șoselei, din șanțuri sau de pe peluze stropite cu erbicide. Cea mai sigură păpădie rămâne cea din grădina proprie sau de pe fâneața de la bunici.
Greșeala începătorilor e să adune florile ude ori ofilite. Acelea strică gustul și fac siropul să se altereze mai repede.
Ce se spune din bătrâni despre puterea păpădiei
Din bătrâni se spune că păpădia „curăță sângele” primăvara și ajută ficatul leneș după iarnă. Sunt credințe din sat, nu rețete medicale, așa că ia-le ca atare.
La țară se bea ceai din frunze și rădăcină „pentru curățenie”, iar frunzele tinere se pun în salată cu usturoi, oțet și ou fiert, întocmai ca leurda.
O vorbă de prudență, totuși: păpădia are efect ușor diuretic, așa că cei cu tratament pentru tensiune ar fi bine să fie cu băgare de seamă.
Reține esențialul despre „mierea” de păpădie
Pe scurt, iată ce să ții minte despre întreg procesul:
- Culegi 200-300 de flori, primăvara, pe vreme uscată, la prânz
- Fierbi florile 30 de minute, apoi lași la macerat 24 de ore
- Strecori, adaugi 1 kg de zahăr și o lămâie, fierbi 1-2 ore
- Scoți partea verde de la floare, ca să nu iasă amar
- Păstrezi în borcane opărite, ca pe o dulceață
Așa se face că o plantă pe care toți o calcă în picioare ajunge un leac vechi și gustos în cămară. Păpădia, socotită buruiană, e de fapt plină de leac, iar din florile ei se face chiar acea „miere” de păpădie pe care o țineai minte de la bunica.
Anul ăsta, când o vezi galbenă prin iarbă, oprește-te și culege un coș. Așa se făcea și la voi în sat? Cine își mai amintește „mierea” de păpădie de la bunica?
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.