Te-ai simțit vreodată că, oricât te-ai strădui, nu ești destul de bun pentru Dumnezeu? Învățătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre urcușul fără sfârșit spre Dumnezeu îți întoarce gândul cu susul în jos. Faptul că simți mereu că ai de urcat nu e un eșec, ci semnul că ești pe drumul bun.
Acest mare dascăl al credinței a lăsat o vorbă caldă pentru orice suflet obosit. Hai să vedem ce a spus și cum o poți trăi chiar de azi.
Cine a fost Sfântul Grigorie de Nyssa și de ce ne vorbește încă
Sfântul Grigorie de Nyssa a fost episcop și teolog din secolul al IV-lea, frate mai mic al Sfântului Vasile cel Mare. Împreună cu Sfântul Grigorie de Nazianz, cei trei sunt cunoscuți drept Părinții Capadocieni, dascălii care au limpezit credința Bisericii.
A trăit în Capadocia, în actuala Turcie centrală, între anii 335 și 395. A luat parte la Sinodul al Doilea Ecumenic de la Constantinopol, din 381, unde s-a întregit Crezul pe care îl rostim și azi la Liturghie.
Din aceeași familie binecuvântată vine și Sfânta Macrina, sora lor mai mare. Cuvântul lui rămâne viu fiindcă vorbește despre o frământare pe care o avem și noi, cum să nu te descurajezi pe drumul credinței.
Ce înseamnă, pe înțelesul tuturor, urcușul fără sfârșit
Urcușul fără sfârșit înseamnă că apropierea de Dumnezeu nu se termină niciodată, fiindcă Dumnezeu este nemărginit. Cu cât Îl cunoști mai mult, cu atât vezi că ai mai mult de urcat, iar însăși această căutare devine bucurie. Grigorie a numit-o cu un cuvânt grecesc, epectază, adică o întindere mereu înainte.
În cartea sa „Viața lui Moise”, el folosește urcarea pe muntele Sinai ca chip al sufletului care Îl caută pe Dumnezeu. Cu cât urci mai sus, cu atât intri într-un nor luminos care îți cere și mai multă înaintare.
Paradoxul lui e simplu și răscolitor. Adevărata desăvârșire stă tocmai în a nu te opri niciodată din creștere. A sta pe loc duhovnicește înseamnă deja a coborî.
Ce ne învață pentru frământările de azi
Învățătura aceasta răspunde direct oboselii pe care o simți când îți spui „degeaba mă străduiesc”. Nu ai ajuns la capăt fiindcă nu există capăt, iar asta nu e o povară, ci o eliberare. Dumnezeu te primește la orice treaptă te-ai afla.
Aici se vede și de ce comparația cu alții te îndepărtează de propriul urcuș. Dacă nimeni nu „a ajuns”, nu are rost să te măsori cu nimeni. Aceeași statornicie liniștită o cereau și părinți români apropiați nouă, ca Părintele Cleopa Ilie, care punea preț pe rugăciunea de fiecare zi, nu pe salturi mari.
Cum urci câte o treaptă în fiecare zi
Urcușul spre Dumnezeu se face prin pași mici și statornici, nu prin salturi. Câteva minute pe zi, repetate, te duc mai departe decât un avânt de o seară urmat de abandon. Iată câteva trepte concrete pe care le poți urca chiar de azi.
- Stabilește un moment fix de rugăciune, dimineața sau seară, fie și 5 minute.
- Citește zilnic câteva versete din Scriptură sau din viețile sfinților.
- Alege o singură virtute pe care s-o lucrezi o săptămână întreagă.
- Când cazi, reia urcușul de unde ai rămas, fără să te judeci aspru.
Poți ține minte o rugăciune scurtă, „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”. O spui oriunde, în trafic sau la coadă.
Trei adevăruri de păstrat la suflet
Dacă reții doar atât din toată învățătura, e de ajuns pentru un drum frumos.
- Apropierea de Dumnezeu nu are capăt, fiindcă El este nemărginit.
- Fiecare zi este o treaptă nouă, iar pașii mici contează cel mai mult.
- Nemulțumirea sfântă te ține în mișcare, dar nu trebuie să te descurajeze niciodată.
Frumusețea acestui drum e că nu poți „întârzia” la el. Oriunde te-ai afla azi, prima rugăciune de mâine e deja o treaptă urcată.
Tocmai aici stă mângâierea pe care ne-o lasă Sfântul Grigorie de Nyssa despre urcușul fără sfârșit spre Dumnezeu. Nu trebuie să ajungi nicăieri anume, trebuie doar să nu te oprești din mers, cu pace în suflet și cu nădejde la fiecare pas.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.