Sunt cuvinte rostite într-o noapte grea, cu doar câteva ceasuri înainte ca Domnul să fie prins și dus spre Cruce. Porunca cea nouă: „Să vă iubiți unul pe altul” nu este o vorbă oarecare, ci testamentul de dragoste pe care Hristos l-a lăsat ucenicilor Săi la Cina cea de Taină.
De două mii de ani, aceste cuvinte rămân inima credinței creștine. Hai să vedem ce înseamnă ele cu adevărat și cum le putem trăi în casa noastră, zi de zi.
Ce este porunca cea nouă și când a rostit-o Mântuitorul
Porunca cea nouă este îndemnul pe care Iisus Hristos l-a dat apostolilor în Joia Mare, după ce le-a spălat picioarele și după ce Iuda a ieșit din încăpere. O găsim în Evanghelia după Ioan, capitolul 13, versetele 34-35.
Textul sună limpede: „Poruncă nouă vă dau vouă: Să vă iubiți unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți unul pe altul.” Erau ultimele învățături ale Domnului înainte de Patimi, lăsate ca o moștenire de preț.
Cuvântul folosit în greaca veche este agapi, adică o iubire jertfelnică, nu pasiunea trecătoare și nici simpla prietenie. Tocmai de aici pornește toată profunzimea acestor cuvinte.
De ce este „nouă” această poruncă a iubirii
Iubirea aproapelui nu era o noutate. Încă din Legea Veche se cerea: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Levitic 19, 18). Atunci ce schimbă Hristos?
Schimbă măsura. Vechiul reper era dragostea de sine. Noul reper devine însăși iubirea Domnului, care merge până la jertfa pe Cruce. „Precum Eu v-am iubit pe voi” înseamnă fără margini, până la capăt.
De aceea Mântuitorul adaugă că aceasta este dovada după care vom fi cunoscuți: „Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei.” Nu minunile ne arată credința, ci dragostea frățească, spunea și Sfântul Ioan Gură de Aur în tâlcuirile sale la Evanghelia după Ioan.
Ce înțeles duhovnicesc au cuvintele Domnului
Iubirea creștină nu este un simțământ plăcut, ci o lucrare de fiecare zi. Ea izvorăște din legătura noastră cu Hristos și se vede în fapte, nu în vorbe frumoase.
Aici se ascunde o confuzie pe care o fac mulți. A iubi nu înseamnă a fi slab sau a încuviința răul. Sfântul Apostol Pavel o lămurește în „imnul iubirii” din Întâia Epistolă către Corinteni, capitolul 13: „Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, nu pizmuiește, nu se trufește.”
Iubirea adevărată vrea binele celuilalt, chiar și atunci când e greu. Ea cuprinde și răbdarea, și dreptatea, și curajul de a îndrepta cu blândețe.
Cum aplici porunca iubirii în viața de zi cu zi
Dragostea creștină se dovedește acasă, nu în teorie. Cele mai grele încercări nu vin de la străini, ci de la cei apropiați, cu care trăim sub același acoperiș zi de zi.
Iată câteva fapte mărunte prin care împlinești această poruncă a iubirii:
- O vorbă bună spusă celor din casă, chiar și când ești obosit.
- Iertarea de seară, înainte de culcare, ca să nu apună soarele peste supărarea ta.
- Milostenia după putere, un ajutor dat celui aflat în nevoie.
- O rugăciune scurtă pentru cel care te-a nedreptățit.
Greu este să iubești tocmai pe cei care te-au supărat. Dar acolo se vede dacă dragostea ta este firească ori jertfelnică. Ține de minte răul și ai pierdut lupta. Iartă și ai biruit.
Ține minte cuvintele Domnului
Câteva adevăruri de păstrat la inimă despre porunca pe care ne-a lăsat-o Hristos:
- Porunca cea nouă: „Să vă iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu pe voi” (Ioan 13, 34).
- Măsura iubirii este jertfa lui Hristos, nu simpatia omenească.
- Iubirea se dovedește prin fapte: iertare, răbdare, milostenie.
- Este semnul după care lumea recunoaște un creștin adevărat.
Porunca cea nouă: „Să vă iubiți unul pe altul” nu cere cuvinte mari, ci inimă deschisă și fapte mici, repetate cu credință. Începe de astăzi, cu cei de lângă tine.
Iar când îți va fi greu, adu-ți aminte cât de mult ne-a iubit Hristos pe noi. În măsura aceea suntem chemați și noi să iubim, smerit și până la capăt.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.