Era o noapte cu lună întreagă, dintr-acelea în care lumina intra pe geam și albea pereții odăii. Dacă te trezeai dimineața cu un astfel de vis în minte, bunica își făcea cruce și șoptea că soarta îți bate la ușă.
În folclorul nostru se credea că a visa luna plină ar fi semn de schimbare în viață, o cotitură care se apropie. Așa se spunea din bătrâni, lângă icoană și mireasma de levănțică din ladă.
Ce înseamnă, din bătrâni, să visezi luna plină
Din bătrâni se spunea că luna întreagă, rotundă și luminoasă, vestește o răscruce, ceva important care stă să se împlinească sau să se schimbe. Era citită ca un semn că viața omului e gata să cotească.
De ce era legată luna de ursită? Pentru că oamenii își rânduiau viața după mersul ei pe cer, de la semănat până la tunsul oilor. O socoteau stăpână peste ape, peste rod și peste somn.
Și nu orice lună însemna același lucru. Luna nouă se lega de începuturi, o logodnă, o sarcină, un drum nou. Luna în descreștere vestea, dimpotrivă, lucruri care se sting. Luna plină stătea la mijloc, ca un prag.
De ce luna plină era văzută ca semn de schimbare
Luna plină era socotită semn de schimbare fiindcă marca, în același timp, un sfârșit și un nou început, așa cum ea își încheie ciclul și o ia de la capăt. Visul venea tocmai când viața omului era gata să se rotească.
Schimbarea putea fi spre bine sau spre rău, după starea omului din vis. Bătrânii nu o citeau ca pe o osândă, ci ca pe o veste că ceva se mișcă din loc.
Cum se citea visul după ce simțeai în el
Cum se citea visul ținea, din bătrâni, de simțământul lăsat la trezire. Liniștea și lumina curată însemnau o schimbare bună, iar neliniștea sau întunecimea, o cumpănă de trecut cu răbdare.
O lună plină senină și strălucitoare era semn de veste bună, de spor și belșug în casă. Una acoperită de nori sau roșie aducea griji, certuri ori boală.
Și detaliile schimbau tâlcul. Dacă o visai laolaltă cu apă limpede, cu un drum sau cu o casă, fiecare adăuga ceva la înțeles, mai ales un drum apropiat sau o veste de departe.
Ce schimbări vesteau bătrânii când visai luna plină
Cel mai des, luna plină în vis vestea o schimbare în casă. O nuntă, un copil, o mutare sau întoarcerea cuiva drag de departe. Femeii i se lega visul de copii și rosturi familiale, bărbatului de drumuri și câștiguri.
Alteori, semnul privea treburile, averea ori sănătatea. Cei vechi ziceau că soarta îți dă de știre înainte, ca să nu te prindă nepregătit.
Ce făceau oamenii după un asemenea vis
După un astfel de vis, oamenii își făceau cruce și aprindeau o lumânare la icoană, ca să întoarcă semnul spre bine. O vorbă bună dimineața alunga grijile aduse peste noapte.
La sate se mai păstrează obiceiul de a nu povesti visul rău până nu te speli pe față cu apă rece, ca „să nu se prindă”. Bătrânii înșiși spuneau, cu măsură, că visul e vis.
Ce să reții din credința bătrânilor
Înainte de a închide ușa la odaia poveștilor, iată firul lor pe scurt:
- Luna plină în vis era semn de schimbare, nu neapărat de rău.
- Simțământul de la trezire arăta dacă schimbarea era bună sau grea.
- Bătrânii întorceau semnul spre bine prin rugăciune și vorbă bună.
- Toate acestea sunt credințe și înțelepciune populară, consemnate de etnografi și folcloriști români în culegerile de folclor și în vechile „cărți de visuri”, nu adevăruri dovedite.
Nu există cercetări care să arate că un vis prezice ceva. Ce este real ține de somn: pe lună plină adormim mai greu și dormim cu somnul mai ușor, așa că ne amintim mai bine ce am visat.
Așa că, dacă te visezi sub lună întreagă, ia-o ca pe o poveste caldă de spus în familie, nu ca pe o prevestire de care să te temi. Voi ce ați auzit din bătrâni despre visele cu luna plină?
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.