crina

— Eu nu-mi murdăresc numele cu copiii unei venetice. Atât mi-a spus bunica, prin crăpătura porții, fără s-o deschidă de tot. În spatele meu stăteau trei fetițe cu ochii umflați de plâns și o valiză legată cu sfoară, fiindcă i se rupsese fermoarul. Casa ei era cea mai mare din sat — două rânduri de …

Paharul de șampanie s-a ridicat în mâna tatălui meu și toată sala a amuțit, o sută de oameni cu paharele în aer, gata să-l asculte. — Am și eu ceva de spus! a zâmbit el, cu zâmbetul acela pe care numai musafirii apucau să-l vadă. Era la nunta surorii mele, Roxana. Restaurantul era plin, luminile …

Patul de lângă mine era rece când am întins mâna prin întuneric, la 2 noaptea. M-am gândit întâi că Dorel s-a dus să bea un pahar cu apă, cum face de ani buni, și era să adorm la loc. Numai că din sufragerie nu venea zgomot de robinet, nici scârțâitul ușii de la frigider. Venea …

Cinci ore am stat în tren, cu sacoșa strânsă în brațe de parcă înăuntru ar fi fost ceva viu. Și, într-un fel, chiar era: o păturică de lână, moale, culoarea untului, la care lucrasem 7 luni întregi, seară de seară, până mi se împăienjeneau ochii la lumina veiozei. O tricotasem pentru primul meu nepot, un …

Am înmormântat-o pe soția mea și pe băiețelul nostru de 6 ani în aceeași zi. Două sicrie în curtea bisericii, unul mare și unul mic, iar eu stăteam între ele și nu știam pe care să-l ating întâi. Un tir intrase în mașina lor pe un drum ud, la ieșirea din oraș, într-o marți banală, …

Ușa albă de la etaj avea o panglică îngălbenită legată de clanță, iar femeia care mă conducea prin casă s-a oprit în dreptul ei exact cât să-mi spună, fără să întoarcă privirea: — Aici nu se intră. Niciodată. Dacă deschizi ușa asta, îți pierzi liniștea. Am dat din cap, deși nu pricepeam nimic. Aveam 27 …

Cheia s-a răsucit în broască exact ca-n fiecare seară, dar când am împins ușa, m-a izbit o LINIȘTE pe care casa mea n-o avusese niciodată în 19 ani. Am lăsat geanta jos, în hol, și-am strigat, deși știam încă din tren că nu-mi răspunde nimeni. Fusesem 3 zile la sora mea, la Focșani, iar Sorin …

În prima mea zi de muncă, când am pus geanta pe scaun și mi-am ridicat privirea, am rămas cu mâna în aer. Pe biroul șefului, într-o ramă de argint, mă privea o fetiță de 4 ani în rochiță albă cu dantelă, cu o floarea-soarelui în mânuță. Eram eu. Nu semăna cu mine. Era eu. Rochița …

— Du-te înapoi la bărbatul tău. O soție bună rabdă și tace. Astea au fost cuvintele pe care mi le-a spus mama prin ușa întredeschisă, la 2 noaptea, cu Matei plângând la pieptul meu. Nici măcar nu m-a lăsat să intru în hol să-i schimb scutecul. Plecasem de acasă cu o geantă făcută în cinci …

Cheia s-a răsucit în broască la 7 fără un sfert, exact ca în fiecare dimineață din ultimii 18 ani. Am aprins lumina, am pornit cafetiera din colț și am așezat pe birou teancul de dosare pe care le pregătisem acasă până după miezul nopții. A doua zi venea controlul de la Finanțe, iar eu voiam, …

„Doamna, nu vreau să stau lângă el. Miroase a tomberon.” Aveam 7 ani și era prima mea zi de școală când un coleg a spus asta cu voce tare, în fața întregii clase. Toți au râs. Învățătoarea a încercat să-l potolească, dar era prea târziu. În pauză, alți doi băieți s-au ținut de nas când …

Fiica mea era în comă de 3 zile când telefonul ei a luminat pe noptieră, la 2 noaptea. M-am trezit din somnul acela subțire de pe scaunul de lângă pat, cu gâtul înțepenit și cu mâna tot pe mâna ei. Monitorul bipăia rar, egal — singurul sunet care-mi mai spunea că fetița mea e încă …

În oglinda retrovizoare s-au aprins luminile albastre și roșii, deși nu depășisem pe nimeni și semaforul rămăsese pe verde în urma mea. Mă întorceam de la o seară caritabilă, dintr-un salon de la marginea orașului unde strânsesem toată luna donații pentru un azil de bătrâni. Aveam încă rochia cu paiete pe mine, cea neagră pe …

L-am înmormântat pe tata marți. Miercuri dimineață m-am urcat pe un scaun în camera lui, să șterg praful de pe dulap, și mâna mi-a alunecat peste ceva tare, împins până în perete, în spatele pălăriei lui de iarnă și a cutiei cu becuri arse pe care le păstra „că mai știi”. Era o cutie de …

Pe ecranul telefonului, într-o cameră plină de lume, ardea o lumânare lângă poza mea. Era aproape miezul nopții și stăteam pe marginea patului, în garsoniera închiriată din Torino, cu cârpa de vase încă udă în mână. Verișoara mea, Nuți, îmi trimisese un filmuleț de un minut, fără niciun cuvânt lângă el. Doar atât. Am dat …