crina

— Ăsta nu e copilul meu! Ăsta nu e copilul meu! Vocea Adelei a trecut prin ușa sălii de nașteri și a ieșit pe hol, unde stăteam eu cu un buchet de frezii în mână și cu genunchii înmuiați. Nouă ani așteptasem sunetul care trebuia să vină din camera aceea — primul plânset al copilului …

— E doar răsfățat. Are nevoie de disciplină, nu de o bonă care să-l alinte. Roxana a spus asta în bucătărie, cu cana de ceai în mână și cu zâmbetul ei calm și rece, în timp ce sus, la etaj, un băiețel de 6 ani plângea de nu-și mai găsea aerul. Era a 3-a săptămână …

M-am trezit la 2 noaptea și patul de lângă mine era gol. Mâna mea a căutat locul lui Sorin pe cearșaf și a găsit doar frig. Perna lui era netedă, nedormită. Din bucătărie se strecura o dungă subțire de lumină și o voce joasă, șoptită. Vocea lui. M-am ridicat în capul oaselor. Casa era tăcută, …

Țineam cutia cu iepurași aurii lipită de piept, atât de strâns că mi se albiseră degetele, când mama a deschis ușa, s-a uitat la mine de parcă nu mă cunoștea și mi-a spus: — Cred că ai greșit adresa. Aici nu stă nicio fiică de-a mea. Și a închis ușa. Peste mirosul de friptură și …

„Plec în Italia cu Denisa. Am golit tot din cont. Baftă cu rata.” Mesajul a intrat exact când îi trăgeam lui Andrei fermoarul de la geacă, în holul creșei. Mirosea a plastilină și a dezinfectant, undeva în spate doi copii se certau pe o mașinuță, iar băiețelul meu de 3 ani fredona ceva ce nu …

Aveam mașina plină de scule și telefonul lipit de ureche, certându-mă cu un furnizor pentru niște saci de ciment, când am simțit că mă trage cineva de mânecă. M-am ferit din reflex, așa cum faci în fața unui magazin când te agață careva să-ți ceară un leu. N-am întors nici capul. — Domnule. Domnule, vă …

Băiete, ai lăsat o dâră pe gresie — Băiete, ai lăsat o dâră pe gresie. Treci și fă-o din nou. Bărbatul în costum bleumarin nici măcar nu s-a uitat la mine. Vorbea la telefon, cu spatele, arătând cu pantoful spre locul de pe jos, ca și cum ai arăta unui câine unde a scăpat ceva. …

— Tu ai vrut copilul, tu îl crești. Sorin a spus-o în ușa dormitorului, fără să întoarcă măcar capul, și a închis-o la loc încet, de parcă ieșea dintr-o cameră de hotel în care nu-l mai lega nimic. Trecuseră 5 zile de când îl adusesem pe Luca acasă. 5 zile în care nu-mi scosesem halatul …

Mi-am șters mâinile de halat înainte să deschid ușa băncii, dar aluatul uscat tot rămăsese prins în crăpăturile degetelor. Se vede de la o poștă mâna unui om care frământă. Nu mă deranjase niciodată — până în ziua aceea. Venisem direct din tură. Miroseam a cuptor, a drojdie și a fum de lemn, iar pe …

De după tufișul de soc m-am uitat cum femeia aceea a coborât din mașina argintie, a cărat un sac până la mal și l-a azvârlit în râu. Sacul nu stătea locului. Se zbătea. Era abia 5 dimineața. N-aveam ce căuta acolo, dar în garsoniera noastră mirosea a medicamente de un an întreg, de când mama …

— Ori te muți la azil, ori dormi în magazie! Alege. Mihaela a spus-o fără să ridice ochii din farfurie, cu vocea aia plată cu care îmi cerea de obicei sarea. În bucătăria pe care o zugrăvisem de trei ori cu mâna mea, cuvintele au căzut pe gresie ca niște cărămizi. Am pus lingura jos. …

Am ajuns cu 2 ore întârziere la înmormântarea propriei mele soții, care era gravidă în luna a 8-a. În dimineața aceea, soacra mă sunase înainte să se lumineze de ziuă. Mi-a vorbit cu o blândețe pe care n-o auzisem în 6 ani de căsnicie. „Sorin, dragule, trebuie neapărat să semnezi niște acte la notar. Sunt …

Orchestra cânta un jazz în surdină când Marcel s-a ridicat cu paharul în mână și a cerut liniște. Sala de evenimente mirosea a crini și a șampanie rece. Candelabrele aruncau o lumină aurie peste cele 60 de fețe care ne priveau — prieteni, rude, colegi, oameni cu care împărțisem o viață. Era petrecerea noastră. 30 …

Telefonul a luminat în întuneric la 11 noaptea și pe ecran era un nume pe care nu-l mai văzusem de 3 ani: TATA. Am rămas cu ochii în tavan. Toată ziua stătusem în frigul depozitului, printre paleți și borderouri, cu mirosul de carton umed și de motorină intrat în haine. Acum, în garsoniera mea de …

Am lăsat cheile mașinii pe tavă la garderobă, cu breloc cu tot, ca să le vadă toată lumea din local. Mi-am descheiat un nasture de la costum și am tras scaunul Biancăi cu un gest pe care îl exersasem, recunosc, de câteva ori acasă în oglindă. — E cel mai scump restaurant din oraș, i-am …