Am 19 ani și livrez mâncare pe scuter ca să-mi plătesc chiria. Când am pus punga pe masa lor de ședință, am văzut pe ecran contractul de milioane pe care nu-l putea traduce nimeni — și patronul a râs: „Ce, tu știi germană?”…
Punga cu mâncare încă era caldă când am pus-o pe colțul mesei lungi de ședințe, între laptopuri și cești de cafea reci, iar un bărbat în cămașă albă a țipat la mine, fără măcar să întoarcă privirea, să nu ating nimic. Nimeni nu se uita la mine. Erau vreo șapte în încăpere și vorbeau toți …