crina

— Dacă nu vii la nunta fratelui tău, gata, nu mai vezi un leu de la mine pentru facultate! Vocea tatei suna metalic în telefon, ca o sentință citită cu satisfacție. Stăteam în bucătăria garsonierei mele din Timișoara, cu o cană de cafea răcită în mână, și am simțit cum mi se strânge stomacul exact …

Am pus verigheta mamei pe tejgheaua rece a casei de amanet și am întors capul, ca să nu văd mâna străinului cântărind-o în palmă. O ținusem 6 ani într-o cutiuță de chibrituri, sus pe frigider, lângă borcanul cu mărunțiș. Din cutiuța aia nu m-am atins niciodată, nici în lunile în care am întins o pâine …

— E casa mea. Nu te-am vrut niciodată aici. Vorbele astea mi le-a spus nora mea, cu valizele deja făcute și așezate lângă ușă, la 4 zile după ce îmi îngropasem singurul fiu. Nu țipa. Vorbea încet, aproape politicos, așa cum vorbești cu un om venit să citească contorul. M-am uitat la cele două valize. …

Tata a numărat banii de două ori la lumina lămpii, cu degetele lui noduroase și crăpate, și abia pe urmă a ridicat ochii spre mine. — Sâmbătă te cununi cu Marin, a zis, cu o voce pe care n-o mai auzisem la el niciodată. Groasă. Rușinată. Aveam 19 ani și, din câte țin minte, învățasem …

Era aproape miezul nopții când cineva a bătut în ușă. Trei bătăi scurte, sfioase, de om care se teme că deranjează. Stăteam la masa din bucătărie cu fratele meu, Mihai, și beam un ceai de tei. Scosesem un album vechi de poze și râdeam amândoi de una în care aveam vreo 7 ani, cu o …

Administratorul m-a oprit la intrarea în bloc și mi-a întins un plic îngălbenit, fără să spună nimic. L-am întors pe-o parte și pe alta. Niciun nume, nicio adresă. Doar, într-un colț, scris mărunt și tremurat, cu mâna unui om bătrân: „pentru fata cu pâinea”. Am rămas cu el între degete în casa scării, lângă cutiile …

Am ieșit de la birou cu 2 ore mai devreme și cu o pungă caldă în mână, doar ca s-o văd pe fata mea zâmbind. Atât voiam. Un zâmbet. Ilinca își uitase dimineața pachetul cu mâncare pe scaunul din hol — cutia pe care i-o pregătise Carmen, cu grijă, ca în fiecare zi de când …

Căutam o factură la curent pe laptopul lui Radu, atât. Se descărcase telefonul meu și îmi trebuia numărul de contract pentru o reclamație. El era la duș, apa curgea, iar eu am deschis laptopul lăsat pe masa din bucătărie, între cana lui de cafea și firimiturile de la pâinea prăjită. Am dat să caut în …

Am zâmbit când fiul meu mi-a spus, între patru ochi, în bucătăria lui, că „ar fi mai simplu” să nu fiu la masa lui de Crăciun. Am zâmbit fiindcă altceva nu mai știam să fac. Dacă deschideam gura, mi-ar fi tremurat vocea, și nu voiam să-i dau lui Andrei satisfacția asta. Băiatului meu. Cel pe …

Acum 15 ani, băiatul meu de 8 ani a dispărut fără urmă. Săptămâna trecută, un tânăr desena în direct o femeie din visele lui — eram eu, la 26 de ani Mâna a început să-mi tremure înainte să înțeleg de ce. Era trecut de 11 noaptea și dădeam la nesfârșit cu degetul pe ecran, cum …

Vaza s-a făcut țăndări pe gresie exact în clipa în care duceam cana de cafea la gură. Cioburi împrăștiate până sub masă, apa scursă printre ele și cele trei lalele pe care mi le pusesem de dimineață, acum întinse pe jos ca niște lucruri moarte. — AFARĂ din casa mea! Îți faci bagajele și pleci …

— M-am neglijat trăind cu tine, Camelia. A spus-o calm, fără să ridice vocea, cu geanta de sală aruncată pe umăr și cu cheile de la mașină deja în mână. Se uita la mine așa cum te uiți la un pulover ieșit din modă: fără ură, fără nimic. Doar hotărât să-l lase pe raft și …

Coșul cu patru boturi cenușii Aveam 9 ani când bunica a intrat pe poartă cu un coș de nuiele în brațe, iar din coșul acela, în loc de ouă sau de mere, m-au privit patru boturi mici, cenușii, care tremurau lipite unul de altul. — Bunico, ce-s ăia? am întrebat, apropiindu-mă în vârful picioarelor. — …

— Hai să plecăm. Acum. Te rog. Doina mi-a șoptit asta la ureche cu degetele înfipte în brațul meu, atât de tare că m-a durut prin cămașă. Zâmbea. Zâmbea către ceilalți, cu paharul în mână, dar mâna aia care mă strângea tremura. Eram la petrecerea de casă nouă a băiatului meu, Radu. Casa lui cea …

Aveam coada de la mătură strânsă în pumn și clocoteam de ciudă când am urcat scările, la 10 dimineața, a doua zi după nunta băiatului meu. De la 5 fusesem în picioare. La 5 fix, ca în fiecare zi de peste 30 de ani. Aprinsesem aragazul, pusesem apa de cafea, măturasem curtea de petale și …