Mulți oameni au venit la Sihăstria cu aceeași piatră pe inimă. Nu reușeau să ierte pe cineva care îi rănise adânc, iar povara îi apăsa de ani de zile. Ce răspundea Părintele Cleopa celor care nu puteau să ierte a rămas, până azi, un sprijin pentru sufletele tulburate.
Răspunsul lui nu era nici aspru, nici complicat. Era cald, simplu și mergea direct la rădăcina durerii. Și tocmai de aceea a schimbat atâtea inimi împietrite.
Cine a fost Părintele Cleopa și de ce îl caută atâția credincioși
Părintele Cleopa Ilie (1912-1998) a fost stareț la Mănăstirea Sihăstria, în județul Neamț, și unul dintre cei mai iubiți duhovnici români ai secolului XX. A trăit ani grei de pustnicie în munți, mai ales între 1948 și 1954, ascuns de Securitate.
Predicile și convorbirile lui au fost adunate în volume, printre care seria „Ne vorbește Părintele Cleopa”. Glasul lui blând se aude și acum, pe înregistrări care circulă peste tot.
Oamenii îl căutau fiindcă vorbea pe înțelesul tuturor. Nu este canonizat oficial, de aceea i se spune „Părintele”, nu „Sfântul”.
Ce le spunea celor care ziceau „nu pot să iert”
Iertarea nu este un sentiment, ci o hotărâre a voinței. Asta repeta Părintele Cleopa celor împovărați de supărare: nu trebuie să simți că ai iertat, ci să alegi să ierți, chiar dacă inima încă doare. Restul îl face harul lui Dumnezeu, cu timpul.
Le amintea mereu de rugăciunea „Tatăl nostru”. „Și ne iartă nouă greșalele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”, spunem acolo. Așadar, cine nu iartă își cere de la Dumnezeu osândă, nu milă.
Avea și o vorbă pe care o folosea des: mânia ție îți face rău, nu celuilalt. Ura îl roade pe cel care o ține în piept, nu pe vrăjmaș. Iar fără iertare, spunea el, nici spovedania, nici împărtășania nu aduc folos sufletului.
De ce ne este atât de greu să iertăm
Greutatea iertării vine din mândrie și dintr-o rană lăsată deschisă. Ținem minte răul ca pe o comoară, iar mintea îl retrăiește la nesfârșit. Atâta vreme cât hrănim amintirea, durerea rămâne vie.
O confuzie pe care Părintele o lămurea mereu este aceea dintre a ierta și a uita. Poți ierta în inimă chiar dacă nu mai ai legături apropiate cu acel om. Important este să nu mai porți ură.
Altă capcană este așteptarea ca celălalt să își ceară iertare primul. Iertarea pornește de la tine, indiferent dacă celălalt se căiește sau nu.
Pașii concreți pe care îi arăta Părintele Cleopa
Drumul spre împăcarea inimii începe cu rugăciunea, nu cu un sentiment. Părintele dădea câțiva pași simpli, pe care îi poate urma oricine.
- Roagă-te zilnic pentru cel care te-a rănit, rostindu-i numele: „Doamne, iartă-l și mântuiește-l pe (numele)”. La început o spui cu sila, dar inima se înmoaie.
- Mergi la spovedanie și mărturisește și ura ținută, nu doar fapta celuilalt.
- Nu mai povesti nedreptatea suferită, fiindcă reluarea ei reaprinde mânia.
- Citește pilda datornicului nemilostiv (Matei 18, 23-35).
- Fă o faptă bună celui cu care ești certat, un cuvânt cald sau un ajutor.
Pentru putere în plus, mulți citesc Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului și Psalmul 50. Bine este și să-l pomenești pe cel supărat la Sfânta Liturghie.
Reține esențialul despre iertare după Părintele Cleopa
Iată, pe scurt, lucrurile de care merită să te ții atunci când vrei să ierți:
- Iertarea este o hotărâre a voinței, nu un sentiment.
- Roagă-te zilnic, pe scurt, pentru cel care te-a rănit.
- Mergi la spovedanie și lasă povara la duhovnic.
- Fă o faptă bună celui cu care ești certat.
- Cere harul iertării și la Sfânta Liturghie.
Iertarea nu vine peste noapte și nici nu cere să simți pe loc ușurare. Cere doar primul pas, hotărârea de a lăsa ura din inimă și încrederea că Dumnezeu lucrează restul.
Tocmai de aceea, ce răspundea Părintele Cleopa celor care nu puteau să ierte rămâne valabil și azi. Începe cu o rugăciune scurtă, ține-o cu răbdare, iar piatra de pe suflet se va ridica, încet, dar sigur.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.