În fiecare an, în Sâmbăta Mare, mii de credincioși din toată lumea așteaptă cu sufletul la gură o minune veche de aproape două mii de ani. Întrebarea despre cum se aprinde singură Sfânta Lumină la Mormântul Domnului nu are un răspuns pe care știința să îl poată da pe deplin, iar tocmai aici stă taina ei.
Pentru ortodocși, această flacără care apare de la sine la Ierusalim nu e o curiozitate, ci un semn al Învierii. E lumina pe care o aducem acasă, o așezăm la icoană și o ținem aprinsă cu evlavie.
Ce este Sfânta Lumină de la Mormântul Domnului
Sfânta Lumină este focul care se aprinde singur, fără chibrit și fără brichetă, la Mormântul Domnului din Ierusalim. Apare an de an, în Sâmbăta Mare, cu o zi înainte de Paștele ortodox, și e privită de Biserică drept o mărturie vie a Învierii lui Hristos.
Minunea se petrece în Biserica Sfântului Mormânt, în mica încăpere numită Kuvuklion, ridicată chiar deasupra lespezii pe care, după Tradiție, a fost așezat trupul Mântuitorului. Acolo nu este îngăduit niciun foc dinainte.
Pentru creștini, locul acesta este inima credinței. Aici a biruit Hristos moartea, iar lumina care se aprinde fără mână de om e socotită o întărire a nădejdii noastre.
Cum se petrece minunea, pas cu pas
Înainte de slujbă, Kuvuklionul este verificat cu grijă și pecetluit cu ceară, ca să se vadă limpede că înăuntru nu există nicio sursă de foc ascunsă. Patriarhul Ierusalimului intră singur, după ce este controlat să nu poarte chibrituri.
Iată rânduiala așa cum o mărturisește Biserica:
- Încăperea este cercetată și sigilată în fața mulțimii.
- Patriarhul intră singur și rămâne în rugăciune în fața Mormântului.
- Lumina se ivește de la sine pe lespede, iar el aprinde de la ea cele 33 de lumânări, după numărul anilor pământești ai Mântuitorului.
- Flacăra este împărțită pelerinilor, care își aprind, la rândul lor, mănunchiurile de lumânări.
În câteva clipe, întreaga biserică e cuprinsă de mii de lumini.
Ce mărturisesc pelerinii despre Sfânta Lumină
Mulți pelerini povestesc că, în primele minute, flacăra nu arde și nu pârlește. Oamenii o trec peste față, peste păr și peste mâini fără să se frigă, iar acest semn e mărturisit de generații întregi de credincioși.
Înainte de aprindere, prin biserică trec adesea scântei și fulgerări cu reflexe albăstrui. Se spune că, în diferite locuri, candele și lumânări se aprind ca de la sine.
Patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului, ca și înaintașii lui, a mărturisit public că lumina apare fără intervenție omenească. Pentru credincioși, aceste povestiri nu sunt spectacol, ci o întărire liniștită a credinței în Înviere.
Cum o cinstești acasă și ce să ții minte
Sfânta Lumină adusă de la Ierusalim ajunge în noaptea de Înviere în catedrale și biserici din toată țara, cu sprijinul Patriarhiei Române. Acolo unde nu ajunge, credincioșii aprind lumânarea de la slujba din parohia lor, căci harul e același.
Acasă, lumina se păstrează aprinsă la candela din fața icoanei și se folosește la rugăciune. Mulți însemnează cu fumul ei o cruce pe tocul ușii, ca binecuvântare a casei. Pe drumul de la biserică, ferește flacăra de vânt cu un felinar sau cu palma.
Esența pe care merită s-o reții:
- Se aprinde singură în fiecare an, în Sâmbăta Mare, la Ierusalim.
- Patriarhul intră singur în Kuvuklionul pecetluit și verificat dinainte.
- La început, după mărturii, flacăra nu frige.
- Biserica o primește ca semn al Învierii, cu evlavie, fără senzaționalism.
Dincolo de orice întrebare despre cum se aprinde singură Sfânta Lumină la Mormântul Domnului, adevărata minune rămâne schimbarea inimii. Flacăra ne cheamă la spovedanie, la împărtășanie și la pace, nu la mândrie sau ceartă.
Așa că, atunci când iei lumină în noaptea de Înviere, du-o acasă cu grijă și ține-o aprinsă în suflet. Acolo, lângă icoană, ea ne amintește an de an că Hristos a înviat și că moartea a fost biruită.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.