Învierea fiicei lui Iair: „Fetița n-a murit, ci doarme”

Sunt în Evanghelie momente care îți rămân în suflet pentru totdeauna. Învierea fiicei lui Iair: „Fetița n-a murit, ci doarme” este una dintre ele, o minune în care Mântuitorul readuce la viață o copilă de doisprezece ani.

Domnul rostește atunci cuvinte care schimbă felul în care privim moartea. Pentru El, sfârșitul nostru nu este o prăpastie, ci un somn din care ne poate trezi oricând.

Învierea fiicei lui Iair, una dintre cele mai mângâietoare minuni ale Mântuitorului

Puține întâmplări din Evanghelie aduc atâta alinare unui părinte îndurerat. Această minune ne arată că niciun necaz, nici măcar moartea unui copil, nu este mai presus de puterea lui Dumnezeu.

Minunea este mărturisită de trei dintre Sfinții Evangheliști, Marcu, Luca și Matei. Iar faptul că readucerea la viață a fiicei lui Iair se află printre cele trei învieri din morți săvârșite de Hristos, alături de fiul văduvei din Nain și de Lazăr, îi dă un loc aparte.

Ne vorbește direct și astăzi, fiindcă fiecare dintre noi a stat, măcar o dată, la căpătâiul unei suferințe pe care n-o putea schimba.

Cum istorisește Evanghelia minunea fetiței lui Iair

Relatarea o găsim la Marcu 5, 21-43, la Luca 8, 40-56 și pe scurt la Matei 9, 18-26. Iair era mai-marele sinagogii din Capernaum, un om respectat, care totuși cade la picioarele Domnului și se roagă pentru copila lui bolnavă.

Pe drum se petrece ceva neașteptat. O femeie bolnavă de doisprezece ani de scurgere de sânge se atinge de poala hainei lui Iisus și se vindecă pe loc.

Întârzierea pare fatală. Sosesc oamenii cu vestea: „Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învățătorul?” Atunci Mântuitorul rostește îndemnul care ne ține și pe noi pe picioare: „Nu te teme, crede numai.”

Ajuns în casă, ia cu Sine doar pe Petru, Iacov și Ioan, împreună cu părinții. O apucă pe copilă de mână și spune în aramaică „Talita kumi”, adică „Fiică, scoală-te.” Iar fetița se ridică îndată.

De ce a spus Iisus că fetița doarme și nu a murit

Iisus a numit moartea „somn” ca să arate puterea Lui dumnezeiască asupra ei, nu fiindcă fetița ar fi dormit cu adevărat. A o readuce la viață este, pentru Dumnezeu, la fel de ușor cum este pentru noi a trezi un copil dimineața.

Cei din casă au râs de aceste cuvinte, fiindcă știau bine că fata murise. Sfântul Ioan Gură de Aur arată că tocmai de aceea Domnul alungă mulțimea gălăgioasă, ca minunea să se facă în liniște, fără spectacol.

Nu întâmplător cuvântul „cimitir” vine din grecescul koimiterion, care înseamnă „loc de adormire”. Credința în înviere a schimbat din temelii felul în care creștinii privesc mormântul.

Ce ne învață pentru viața noastră învierea fiicei lui Iair

Minunea ne învață să nu deznădăjduim în fața bolii și a morții, ci să venim cu credință la Hristos, așa cum a venit Iair. Rugăciunea stăruitoare a unui părinte pentru copilul său are mare putere înaintea lui Dumnezeu.

Iată câteva lucruri pe care le putem trăi chiar de astăzi:

• Roagă-te zilnic, pe nume, pentru cei bolnavi din familie.
• Citește chiar tu textul de la Marcu 5, 21-43, în liniște.
• Cheamă numele lui Iisus în clipele de teamă, repetând „Nu te teme, crede numai.”

Un amănunt mișcător încheie relatarea. După înviere, Domnul „a poruncit să i se dea să mănânce”, semn că grija concretă urmează imediat minunii.

Ține minte din minunea fiicei lui Iair

Iată, pe scurt, esențialul de reținut din această minune:

• Iair, un tată credincios, cere ajutorul lui Iisus pentru copila sa de doisprezece ani.
• Cuvintele cheie: „Fetița n-a murit, ci doarme” și „Talita kumi”.
• Lecția: credință, rugăciune stăruitoare și lipsa fricii în fața morții.
• Relatarea o găsești la Marcu 5, Luca 8 și Matei 9.

Dincolo de ani, această minune rămâne o mână întinsă către orice inimă încercată. Ne amintește că, oricât de grea ar fi noaptea, dimineața vine mereu.

Iar atunci când suferința pare fără ieșire, învierea fiicei lui Iair și cuvintele „Fetița n-a murit, ci doarme” ne cheamă să nu ne temem, ci să credem și să mergem, ca Iair, până la picioarele Domnului.