Mulți cititori ai Evangheliei s-au oprit, măcar o dată, asupra unei nedumeriri vechi de două mii de ani. De ce vorbea Iisus în pilde și nu pe față, deschis tuturor, dacă voia ca lumea să-L înțeleagă? Răspunsul nu ține de o ascundere a adevărului, ci de felul în care adevărul sfânt ajunge la inima omului.
Pilda era o poveste simplă, luată din viața de zi cu zi, sub care se ascundea un înțeles duhovnicesc adânc. Cine asculta cu credință îl descoperea. Cine venea doar din curiozitate trecea mai departe.
De ce alegea Mântuitorul povestea în locul învățăturii deschise
Iisus vorbea în pilde pentru ca adevărul să ajungă doar la inimile pregătite să-l primească. Pilda nu dădea totul de-a gata, ci îl punea pe ascultător să gândească, să caute singur tâlcul și abia apoi să-l prețuiască.
Lucrurile sfinte nu se aruncau cu forța celor cu inima împietrită. O poruncă rece poate naște împotrivire, pe când o poveste lasă timp omului să se schimbe pe dinăuntru, încet, fără să se simtă silit.
Așa lucrează pilda Semănătorului. Sămânța cade pe drum, pe piatră, între spini și pe pământ bun, iar fiecare ascultător se recunoaște singur într-unul din locuri.
Ce le-a răspuns ucenicilor când L-au întrebat de-a dreptul
În Evanghelia după Matei, capitolul 13, ucenicii Îl întreabă pe față de ce vorbește mulțimilor în pilde. Iisus le răspunde că lor le este dat să cunoască tainele Împărăției cerurilor, iar celorlalți nu, fiindcă văzând, nu văd și, auzind, nu aud.
Sunt cuvintele proorocului Isaia despre cei care și-au învârtoșat inima. Același episod se află și la Marcu, în capitolul 4. Iar ucenicilor, deoparte, Mântuitorul le lămurea înțelesul fiecărei pilde.
Cum ajungeau aceste povești la oameni simpli, neînvățați
Pildele foloseau imagini cunoscute oricui: semănătorul, oaia rătăcită, grăuntele de muștar, aluatul din făină. Publicul din Galileea era format mai ales din pescari, agricultori și păstori, oameni fără carte, care prindeau ușor un adevăr îmbrăcat în munca lor zilnică.
O poveste se ține minte mult mai bine decât o învățătură seacă. Într-o lume unde puțini știau să citească, o pildă bună circula din gură în gură, din sat în sat, fără să se piardă pe drum.
Tâlcul ascuns și de ce nu spunea totul deschis
Pilda ferea adevărul sfânt de batjocură și deosebea inimile căutătoare de cele necredincioase. Îi punea la adăpost și pe cei care, auzind totul limpede și respingând apoi cu bună știință, ar fi căzut sub o osândă mai grea.
Sfântul Ioan Gură de Aur arată, în Omiliile la Matei, că Mântuitorul nu vorbea în pilde ca să ascundă, ci ca să trezească dorința de a întreba mai departe. Iar adevărul căutat cu osteneală se prețuiește, pe când cel primit prea ușor se nesocotește.
Ce ne învață pildele pentru viața de astăzi
Credința nu se înțelege în grabă. Pildele ne cheamă și azi la o inimă deschisă și la răbdare, fiindcă fiecare rămâne o oglindă în care ne privim propria viață.
Citește-le rar și întreabă-te ce înseamnă pentru tine. Întoarcerea la Evanghelie scoate de fiecare dată la iveală un înțeles nou, pe care altă dată nu l-ai văzut.
Reține tâlcul pildelor
Câteva idei de păstrat din tot ce am văzut despre felul în care lucra pilda:
- Iisus vorbea în pilde ca adevărul să ajungă la inimile pregătite să-l primească.
- Ucenicilor le explica deslușit, deoparte, înțelesul ascuns.
- Imaginile sunt simple, luate din viața de zi cu zi, ușor de ținut minte.
- Adevărul căutat cu osteneală se prețuiește mai mult decât cel dat de-a gata.
În cele din urmă, întrebarea de ce vorbea Iisus în pilde și nu pe față ne descoperă o blândețe adâncă a lui Dumnezeu. El nu silește pe nimeni, ci cheamă pe oricine voiește să caute.
Iar chemarea rămâne aceeași până azi. Cine are urechi de auzit să audă. Pilda așteaptă, răbdătoare, inima care vrea cu adevărat să înțeleagă.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.