Toți avem prin casă o iconiță tocită de vreme, o cruciuliță moștenită sau o carte de rugăciuni cu paginile îngălbenite. Și, mai devreme sau mai târziu, ne punem aceeași întrebare cu sfială. Ce facem cu icoanele și obiectele sfinte vechi, când nu le mai putem ține așa cum se cuvine?
Răspunsul scurt te va liniști. Nu se aruncă niciodată la gunoi. Există o rânduială frumoasă și blândă a Bisericii pentru asta, iar în rândurile de mai jos îți arăt pas cu pas cum o urmezi cu inimă împăcată.
Ce facem cu icoanele vechi când nu le mai putem ține în casă
O icoană sfințită rămâne sfințită, oricât s-ar toci vopseaua sau s-ar îngălbeni hârtia. De aceea nu se amestecă niciodată cu gunoiul menajer, ci se întoarce în unul dintre cele două elemente curate care nu o necinstesc, focul sau pământul.
Lucrul sfânt nu își pierde harul odată cu trecerea anilor. A fost binecuvântat printr-o slujbă și poartă chipul lui Hristos, al Maicii Domnului sau al sfinților, iar acest chip nu se șterge precum culoarea.
E bine să faci diferența între o icoană cu adevărat stricată, cu lemnul crăpat sau pânza ruptă, și una doar prăfuită ori afumată de la candelă. Pe a doua o poți curăța și păstra. Doar pe prima o duci spre rânduire.
Cum recunoști obiectele sfinte care cer o grijă aparte
Sunt obiecte sfinte icoanele, crucile, cărțile de rugăciune, agheasma, anafura, lumânările sfințite, untdelemnul de la Maslu și busuiocul de la Bobotează. Toate acestea se cinstesc și nu stau de-a valma cu lucrurile obișnuite din casă.
Mulți confundă aceste obiecte cu simplele decorațiuni cumpărate din comerț, care nu au trecut printr-o slujbă de sfințire. O statuetă luată dintr-un târg nu cere aceeași rânduială ca o icoană binecuvântată la biserică.
Agheasma tulburată nu se aruncă în chiuvetă, ci se toarnă la rădăcina unui pom sau a florilor. Anafura uscată se consumă pe nemâncate ori se îngroapă într-un loc curat, niciodată la coșul de gunoi.
Pașii concreți pentru a le duce la biserică
Cel mai sigur drum este biserica de care aparții. Adună obiectele într-o pânză curată sau o cutie separată, nu într-o pungă oarecare aruncată peste resturi.
- Vorbește mai întâi cu preotul și întreabă-l cum dorește să le primească.
- Multe biserici au un loc anume rânduit, o gropniță sau un colț sfințit în curte.
- Acasă, doar cu binecuvântarea lui, poți arde iconițele de hârtie în vatră curată, iar cenușa o îngropi la rădăcina unui pom.
O icoană pe lemn afumată de la candelă se șterge ușor cu o cârpă moale și puțin ulei de in, fără solvenți tari. Uneori se salvează frumos și nu mai e nevoie să te desparți de ea.
Greșeli pe care le facem din neștiință
Cea mai mare greșeală este aruncarea acestor obiecte la gunoi sau uitarea lor prin debarale, prăfuite și îngrămădite. Tot greșit e să dai o icoană moștenită ca pe un simplu obiect de anticariat.
Și încă ceva, spus cu blândețe. Obiectele sfinte nu aduc niciodată ghinion, iar teama de ele nu are temei în credința ortodoxă. O icoană veche, primită din bătrâni, este o legătură vie cu cei care s-au rugat înaintea ta, nu o povară.
Reține esențialul despre icoanele și obiectele sfinte
Iată, pe scurt, cele mai importante reguli de care să ții cont când ai grijă de icoanele și obiectele sfinte vechi:
- Nu le arunca niciodată la gunoi, oricât ar fi de vechi.
- Du-le la biserică și întreabă preotul cum să le rânduiești.
- Acasă, doar cu binecuvântare, ardere în loc curat sau îngropare în pământ neumblat.
- Agheasma veche se toarnă la rădăcina unui pom, nu în chiuvetă.
- Păstrează-le cu drag și transmite-le copiilor, ca moștenire de credință.
Așadar, ce facem cu icoanele și obiectele sfinte vechi nu mai trebuie să fie o întrebare care te apasă. Le cinstești, le rânduiești cu ajutorul preotului și le dai mai departe cu inimă caldă.
Pentru orice nelămurire, întreabă duhovnicul de care aparții, fiindcă rânduiala mai poate diferi de la o parohie la alta. Vei vedea cât de împăcat te simți când faci totul așa cum se cuvine.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.