Pilda neghinei din grâu: de ce îngăduie Dumnezeu răul lângă bine

Te-ai întrebat vreodată de ce oamenii buni și cei răi trăiesc unii lângă alții, fără ca Dumnezeu să intervină pe loc? Pilda neghinei din grâu, de ce îngăduie Dumnezeu răul lângă bine, răspunde tocmai acestei nedumeriri pe care o poartă în suflet mulți credincioși.

Mântuitorul a vorbit oamenilor în pilde tocmai ca să așeze adevăruri înalte în icoane simple, luate din viața de zi cu zi. Iar povestea aceasta cu gospodarul, grâul și neghina rămâne una dintre cele mai mângâietoare.

Ce ne învață pilda neghinei din grâu

Pe scurt, un gospodar seamănă grâu bun în ogorul său, iar noaptea vine vrăjmașul și presară neghină printre el. Tâlcul privește răbdarea cu care Dumnezeu lasă răul să crească alături de bine, până la vremea secerișului.

Pilda se află în Evanghelia după Matei, capitolul 13, versetele 24-30, iar tâlcuirea o dă Însuși Hristos puțin mai departe, în versetele 36-43. Ea face parte din șirul celor șapte pilde despre Împărăția cerurilor, alături de pilda semănătorului și a grăuntelui de muștar.

Repovestirea pildei pe înțelesul tuturor

Gospodarul își seamănă sămânța cea bună și se odihnește liniștit. Pe ascuns, în puterea nopții, vine vrăjmașul, aruncă neghină printre grâu și pleacă nevăzut.

Când firele cresc, slugile văd neghina și se grăbesc să o plivească îndată. Stăpânul însă le oprește cu blândețe: „Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeți odată cu ea și grâul. Lăsați să crească împreună până la seceriș.”

Neghina de aici este zâzania, o iarbă a cărei plantă tânără seamănă izbitor cu grâul până aproape de coacere. Rădăcinile lor se împletesc, iar cine smulge una o vatămă și pe cealaltă. Orice țăran din vremea aceea înțelegea pe loc înțelepciunea stăpânului.

De ce îngăduie Dumnezeu neghina lângă grâu

Dumnezeu îngăduie răul lângă bine din răbdare și milostivire, ca omul păcătos să aibă vreme de pocăință, iar cei buni să nu fie vătămați înainte de a se întări în credință. Smulgerea grabnică ar nimici și grâul.

Răbdarea Lui nu este nepăsare, ci așteptare a întoarcerii noastre. Un păcătos de azi poate deveni sfânt mâine, iar neghina se poate preface în grâu prin schimbarea inimii.

Sfântul Ioan Gură de Aur, în omiliile sale la Matei, arată limpede că omul nu are nici dreptul, nici puterea de a hotărî cine e grâu și cine e neghină. Judecata aceasta Îi aparține numai lui Dumnezeu.

Tâlcul pildei aplicat la viața de azi

Hristos a lămurit fiecare chip din pildă. Semănătorul este Fiul Omului, țarina este lumea, sămânța bună sunt fiii Împărăției, neghina sunt fiii celui rău, secerișul este sfârșitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii.

Pentru noi, cei de azi, mesajul este cald și practic. Caută neghina întâi în propria inimă, nu la vecin. Nu osândi pe semenul tău, fiindcă nu știi ce va ajunge mâine.

În loc de revoltă când vezi răul nepedepsit, alege răbdarea, rugăciunea și nădejdea. Lucrează-ți grădina sufletului tău și lasă judecata cea dreaptă în seama lui Dumnezeu, la seceriș.

Ce să reții din pilda neghinei din grâu

Iată câteva învățături de păstrat în suflet din pilda neghinei din grâu:

• Dumnezeu îngăduie răul din răbdare și milă, nu din slăbiciune.
• Vremea de acum este vreme de pocăință, nu de osândire a altora.
• Grija ta să fie la grâul din propriul suflet.
• Judecata finală Îi aparține numai lui Dumnezeu, la sfârșitul veacului.

Așadar, pilda neghinei din grâu, de ce îngăduie Dumnezeu răul lângă bine, ne descoperă un Dumnezeu îndelung răbdător, care nu Se grăbește să taie, ci așteaptă îndreptarea fiecăruia dintre noi.

Să nu ne smintim văzând răul crescând o vreme alături de bine. Secerișul vine la ceasul lui, iar până atunci avem chemarea blândă de a ne curăța inima și de a nădăjdui în mila lui Dumnezeu.