Pentru mulți oameni, Crăciunul nu este doar o sărbătoare a bucuriei, ci și una a dorului. Dorul de cei care au fost cândva la masă, care au aprins lumânări, care au rostit colinde și rugăciuni, iar acum nu mai sunt trupește printre noi.
Este una dintre puținele zile din an în care întrebarea apare aproape firesc: „Oare cei adormiți sunt mai aproape de noi acum? ”
În liniștea sărbătorii, gândul la sufletele celor plecați se face mai viu, mai blând, mai plin de speranță.
Din această trăire s-a născut și credința populară că, de Crăciun, sufletele celor adormiți ar primi o „dezlegare” să vină acasă.
Biserica nu vorbește despre o „dezlegare” în sens literal, ca o permisiune de a reveni printre cei vii. Însă spune clar un lucru esențial: cei adormiți nu sunt despărțiți de noi, ci trăiesc într-o altă stare a existenței.
Nașterea lui Iisus Hristos este un moment de mare apropiere între Cer și Pământ. Prin acest eveniment, Dumnezeu se face aproape de oameni, iar această apropiere este simțită și în rugăciunea pentru cei adormiți.
De aceea, Crăciunul este un timp potrivit pentru pomenire, rugăciune și aducere-aminte.
De unde vine credința că sufletele „vin acasă”
În tradiția populară, s-a transmis ideea că în marile sărbători, mai ales la Crăciun și Paști, granița dintre lumea văzută și cea nevăzută este mai subțire.
Nu în sens de apariții sau manifestări înfricoșătoare, ci ca o apropiere tainică:
- prin amintire
- prin rugăciune
- prin pacea simțită în suflet
Oamenii spuneau că sufletele celor adormiți „vin acasă” nu cu pași, ci cu binecuvântare.
Ce înseamnă, de fapt, această „venire”
Această „venire” nu trebuie înțeleasă material. Ea înseamnă:
- că îi simțim mai aproape
- că ne gândim la ei cu mai multă blândețe
- că rugăciunea pentru ei este mai vie
- că dorul nu mai doare la fel, ci se îndulcește
Este o prezență sufletească, nu una fizică.
De ce este important să ne rugăm pentru cei adormiți
Rugăciunea pentru cei plecați nu este doar un gest de respect. Este o legătură vie între noi și ei.
În tradiția creștină, se spune că:
- rugăciunea aduce mângâiere
- pomenirea este o formă de iubire
- sufletele adormiților se bucură de gândul bun
Nu știm cum, nu știm în ce fel, dar credința spune că nimic din ce este făcut cu dragoste nu se pierde.
Obiceiuri legate de cei adormiți în ziua de Crăciun
În multe case, s-au păstrat gesturi simple:
- aprinderea unei lumânări pentru cei plecați
- pomenirea lor în rugăciune
- păstrarea unui loc simbolic la masă
- tăcerea respectuoasă înainte de masă
Nu ca obligație, ci ca formă de aducere-aminte.
Mulți spun că, de Crăciun, simt o pace diferită când aprind o lumânare pentru cineva drag. Nu pentru că „vine” cineva, ci pentru că se face loc în suflet.
Alții simt că dorul nu mai apasă, ci se transformă într-o recunoștință tăcută.
Nu se poate spune că sufletelor celor adormiți li se dă, în mod concret, o „dezlegare” să vină acasă. Dar se poate spune cu siguranță că, de Crăciun, suntem mai aproape unii de alții, vii și adormiți, prin rugăciune și iubire.
Crăciunul nu aduce sufletele înapoi, dar aduce pacea legăturii care nu se rupe. Iar această pace este, poate, cea mai mare mângâiere.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.