Pierderea unei persoane dragi ne lasă mereu cu aceeași întrebare tăcută în suflet. Oare unde este acum? Mai simte, mai știe ceva despre noi, cei rămași? Sunt întrebări firești, pe care și le-a pus orice om credincios măcar o dată.
Ce se întâmplă cu sufletul în clipa morții este una dintre cele mai mângâietoare învățături ale Bisericii Ortodoxe. Pentru creștin, moartea nu este o prăbușire în neant, ci o trecere liniștită spre o altă viață. Iată ce ne spune Tradiția, cu blândețe și fără frică.
Ce se întâmplă cu sufletul în clipa morții
În clipa morții, sufletul se desparte de trup și își continuă existența conștientă. El nu se stinge și nu adoarme, ci trece într-o stare nouă, în care încă simte, înțelege și își păstrează tot ce a fost persoana, memoria și voința.
Sfântul Ioan Damaschin, în „Dogmatica” sa, descrie sufletul ca fiind nemuritor, creat de Dumnezeu și înzestrat cu rațiune. Trupul se întoarce în pământ, însă sufletul rămâne viu. De aceea Biserica numește moartea „adormire”, iar cuvântul „cimitir” vine din grecescul care înseamnă chiar „loc de dormire”.
Pentru creștin, așadar, sfârșitul vieții pământești este de fapt un început.
Cum este întâmpinat sufletul după despărțirea de trup
Sufletul nu rămâne singur după ce părăsește trupul. După mărturia Sfinților Părinți, el este întâmpinat de îngeri, iar îngerul păzitor care l-a vegheat toată viața îl însoțește acum spre Dumnezeu.
Tradiția vorbește și despre „vămile văzduhului”, o icoană duhovnicească a felului în care sufletul dă socoteală pentru faptele sale. Nu este vorba de o spaimă, ci de o cercetare a vieții trăite.
Aici se vede cât de mult ajută rugăciunea celor rămași. Chiar din primele clipe, o rugăciune curată și o lumânare aprinsă cu credință sprijină sufletul celui drag.
Primele zile după moarte și drumul sufletului
Primele zile au o însemnătate aparte. Sufletul cunoaște atât bucuria luminii dumnezeiești, cât și greutatea păcatelor nemărturisite. Trei momente sunt deosebit de însemnate, ziua a treia, a noua și a patruzecea.
Pomenirea de la trei zile este legată de Învierea Domnului. Ziua a noua amintește de cele nouă cete îngerești, iar la patruzeci de zile, după Tradiție, sufletul primește o rânduială privind locul unde va aștepta Judecata de Apoi. Pentru acestea ținem parastasele și facem coliva, semn al învierii, după pilda bobului de grâu din Evanghelie.
Ce putem face noi pentru sufletele celor adormiți
Cel mai mare ajutor pe care îl dăm celor plecați este rugăciunea, Sfânta Liturghie și milostenia făcută în numele lor. Sfântul Ioan Gură de Aur îndeamnă limpede la aceste fapte pentru cei adormiți.
Iată ce putem face concret pentru ei:
- Să dăm pomelnice la Sfânta Liturghie, unde numele lor este pomenit la altar.
- Să facem milostenie și fapte bune în amintirea lor.
- Să ne rugăm acasă și să aprindem o lumânare.
Toate acestea aduc ușurare sufletelor și mângâiere nouă. Să nu ne pierdem nădejdea, ci să avem credință în mila nemărginită a lui Dumnezeu.
Ce să ții minte despre sufletul după moarte
Pe scurt, iată adevărurile de care să te ții cu inima:
- Sufletul nu moare, ci trece la o viață nouă, conștientă.
- Sorocele de la 3, 9 și 40 de zile au mare însemnătate.
- Rugăciunea, Liturghia și milostenia sunt cel mai de preț ajutor.
- Pentru creștin, moartea este o trecere spre Dumnezeu, nu un sfârșit.
Moartea ne sperie atâta vreme cât o privim ca pe un capăt al tuturor lucrurilor. Dar credința ne arată altceva, o ușă care se deschide spre lumină, nu un zid.
Acum știi mai limpede ce se întâmplă cu sufletul în clipa morții, după învățătura Bisericii. Iar cea mai frumoasă mângâiere rămâne aceasta, că prin rugăciune nu ne despărțim cu adevărat niciodată de cei pe care îi iubim.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.