Fanouropita, plăcinta Sfântului Fanurie. Iată ce gătești când ai pierdut ceva drag!

Ai răscolit toată casa după un act, o cheie sau un inel și parcă au intrat în pământ? În tradiția ortodoxă există un gest mărunt și plin de credință pentru astfel de momente, Fanouropita, plăcinta Sfântului Fanurie pentru cele pierdute. Este o prăjitură de post pe care o pregătești atunci când ceri ajutor, o duci la biserică spre binecuvântare și o împarți oamenilor.

Nu e o vrajă și nici o garanție. E o ofrandă făcută cu inima curată, prin care îi ceri sfântului să-ți „arate” ceea ce ai pierdut.

Cine este Sfântul Fanurie și de ce i se roagă oamenii pentru lucrurile pierdute

Sfântul Mare Mucenic Fanurie este un sfânt din primele veacuri creștine, cinstit mai ales pentru ajutorul dat celor care au pierdut un lucru sau o cale în viață. Numele lui vine din grecescul fanerono, „a arăta, a face cunoscut”, de aceea credincioșii îl roagă să le descopere ceea ce s-a pierdut.

Despre viața lui nu s-a păstrat o biografie scrisă. Tot ce știm vine dintr-o icoană descoperită spre sfârșitul secolului al XIV-lea, în orașul Rodos, în vremea Cavalerilor Ioaniți. Pe ea apare un tânăr ostaș ținând o cruce cu o lumânare aprinsă, iar pe margine, douăsprezece scene mici ale martiriului său.

Pentru ce nevoi i se roagă credincioșii Sfântului Fanurie

Oamenii nu i se roagă doar pentru chei, acte sau bijuterii rătăcite. I se cere ajutorul și pentru aflarea unui drum în viață, găsirea unui loc de muncă, limpezirea unei situații încurcate sau o căsătorie bună.

Multe mame îi citesc acatistul pentru copiii plecați departe sau înstrăinați de credință. Există și o rugăciune emoționantă, pentru iertarea mamei Sfântului Fanurie, despre care tradiția spune că ar fi fost o femeie greu de îndreptat. Așa se explică și obiceiul ca, la împărțirea plăcintei, fiecare să spună: „Dumnezeu să o ierte pe mama Sfântului Fanurie.”

Rețeta tradițională de Fanouropita

Plăcinta Sfântului Fanurie este simplă, dulce și complet de post, fără ouă, lapte sau unt, tocmai ca să poată fi făcută și miercurea sau vinerea. Tradiția cere un număr impar de ingrediente, de obicei 7 sau 9, ca semn de pomenire.

Ingrediente

Pentru o tavă obișnuită ai nevoie de:

  • 3 căni de făină
  • 1 cană de zahăr
  • 1 cană de ulei
  • 1 cană de suc de portocale
  • 1 cană de apă
  • 1 linguriță de bicarbonat
  • 1 linguriță de scorțișoară
  • o jumătate de cană de nucă și stafide, plus coajă rasă de la o portocală

Mod de preparare

  1. Amesteci într-un castron lichidele cu zahărul, până se dizolvă.
  2. Adaugi treptat făina cernută împreună cu bicarbonatul și scorțișoara.
  3. Încorporezi nuca, stafidele și coaja de portocală.
  4. Torni compoziția într-o tavă unsă cu ulei.
  5. Coci la 180 de grade, 40 până la 45 de minute, până trece testul scobitorii.

Cum se duce plăcinta la biserică și ce rugăciune se citește

Fanouropita se duce la slujbă pentru a fi binecuvântată de preot, apoi se împarte întreagă celor din jur, fără să oprești o bucată pentru tine. Tocmai milostenia dă sens întregului gest.

În timpul pregătirii și după aceea se citește Acatistul Sfântului Fanurie, așa cum apare în cărțile de rugăciuni ortodoxe, deseori timp de 40 de zile. Mulți rostesc și o rugăciune scurtă, cu inima curată, cerând să li se arate ceea ce au pierdut.

Reține pașii esențiali pentru Fanouropita

Iată, pe scurt, ce este bine să nu uiți atunci când pregătești această plăcintă:

  • Plăcintă de post, cu număr impar de ingrediente (7 sau 9).
  • Coci la 180 de grade, 40 până la 45 de minute.
  • O duci la biserică pentru binecuvântare.
  • O împarți întreagă, fără să păstrezi pentru tine.
  • Citești Acatistul Sfântului Fanurie, cu credință și smerenie.

Frumusețea acestui obicei nu stă în cantitatea de zahăr sau de făină, ci în credința cu care îl faci. Fanouropita, plăcinta Sfântului Fanurie pentru cele pierdute, te învață că, înainte de a primi, înveți să dăruiești.

Așa că, data viitoare când ceva drag pare pierdut fără urmă, frământă aluatul cu liniște și nădejde. Împarte plăcinta oamenilor, citește acatistul și lasă restul în grija sfântului, fără grabă și fără pretenții.