Ce spunea Părintele Cleopa despre frica de moarte

Mulți dintre noi tresar când aud cuvântul „moarte”. Îl ocolim, schimbăm vorba, ne prefacem că nu există. Și totuși, frica rămâne acolo, mocnind.

Tocmai despre asta a vorbit cu o liniște rară unul dintre cei mai iubiți duhovnici români. Ce spunea Părintele Cleopa despre frica de moarte ne ajută și azi, când trăim cu mintea plină de griji, de știri rele și de teama de boală.

Cine a fost Părintele Cleopa și de ce cuvintele lui ne ating și azi

Părintele Cleopa Ilie (1912-1998) a fost stareț la Mănăstirea Sihăstria, în județul Neamț, și unul dintre cei mai cunoscuți duhovnici ai secolului trecut. La el veneau mii de oameni, de la copii la bătrâni, ca să primească un sfat și o vorbă bună.

A trăit vremuri grele. A stat aproape zece ani ascuns prin munți, ca să scape de prigoana regimului comunist asupra Bisericii.

Cuvântul lui era simplu, plin de pilde, pe înțelesul oricui. Predicile sale s-au adunat în volumele Ne vorbește Părintele Cleopa, tipărite la Mănăstirea Sihăstria. A îndrăznit să vorbească deschis despre moarte, într-o vreme când mulți se fereau de acest subiect.

Ce spunea Părintele Cleopa despre frica de moarte

Învățătura lui pornea de la o deosebire limpede. Nu moartea în sine trebuie să ne sperie, ci moartea cu păcate nespovedite și fără pregătire. Pentru cel cu sufletul curat, moartea nu mai e o spaimă, ci o trecere.

Repeta că omul credincios „nu moare, ci se mută” dintr-o viață în alta. Folosea pilda călătorului care nu se teme să ajungă acasă, ci se bucură.

De aceea spunea că ar trebui să ne temem de păcat, nu de moarte. Iar gândul la ceasul de pe urmă nu e un chin, ci un dascăl. Folosea des îndemnul „Adu-ți aminte de ceasul morții și în veac nu vei greși”, cuvânt vechi din Cartea lui Isus Sirah.

De ce ne este frică de moarte, după învățătura părinților

Frica de moarte se naște, cel mai des, din două rădăcini. Din legătura prea strânsă cu cele pământești și din conștiința păcatelor nemărturisite.

Cu cât ne lipim mai mult de avere, de plăceri și de slava lumii, cu atât despărțirea pare mai grea. Sfinții Părinți, de la Sfântul Ioan Scărarul până la cei din Filocalie, spuneau același lucru de veacuri.

Iar acolo unde credința slăbește, sufletul rămâne fără reazem în clipa cea grea.

Cum scapi de frica de moarte. Pași concreți din învățăturile lui

Părintele Cleopa nu dădea vorbe goale de încurajare, ci lucruri de făcut. Frica de moarte se vindecă printr-o viață curată și prin împăcarea cu Dumnezeu, nu fugind de acest gând.

Iată ce sfătuia, pe scurt:

1. Spovedanie deasă și împărtășanie, ca sufletul să fie mereu pregătit, nu doar de Paște și de Crăciun.
2. Rugăciunea de seară, cu gândul smerit că noaptea ar putea fi cea din urmă.
3. Rugăciunea lui Iisus, „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”, pentru o minte agitată.
4. Milostenia și pomenirea morților, care alungă grija de sine.

Combătea o greșeală des întâlnită, amânarea spovedaniei „pentru bătrânețe”. Sufletul curat azi e cel mai bun leac împotriva spaimei de mâine.

Cum aplici azi aceste învățături despre moarte

Cea mai simplă aplicare e să trăiești fiecare zi ca și cum ar fi de folos veșniciei. Nu prin lucruri mari, ci prin gesturi mici de bunătate și credință.

Iartă repede și împacă-te cu cei din jur, cât ești sănătos, fără să amâni. Pune deoparte câteva minute de rugăciune în fiecare zi, chiar și în mijlocul treburilor.

Așa, gândul morții nu te apasă, ci îți rânduiește viața.

Ține minte aceste lucruri despre frica de moarte

Pe scurt, iată ce merită să reții din învățătura Părintelui Cleopa:

• Frica vine din nepregătire, nu din moarte în sine.
• Spovedania și împărtășania liniștesc sufletul.
• Gândul la moarte ne învață cum să trăim azi.
• Iertarea și milostenia alungă spaima.

Toată învățătura lui se strânge într-o singură idee caldă. Moartea nu e un capăt de drum, ci o ușă, iar cel care își ține sufletul în rânduială o trece fără groază.

Tocmai aici stă puterea a ceea ce spunea Părintele Cleopa despre frica de moarte. Nu ne cere să nu ne mai gândim la ea, ci să o privim drept, ca pe un dascăl blând care ne învață să trăim mai curat și mai în pace, chiar azi.