Sunt sfinți pe care îi simți aproape de inimă, iar Sfântul Antonie cel Mare, părintele monahilor și lupta cu ispitele lui din pustie, ne învață că nicio încercare nu e mai tare decât rugăciunea. Povestea lui e o mângâiere pentru oricine se simte apăsat de gânduri grele.
A trăit peste o sută de ani în post și liniște, departe de zarva lumii. Și totuși, de la el au rămas câteva cuvinte simple care țin loc de toată înțelepciunea cărților.
Cine a fost Sfântul Antonie cel Mare, părintele monahilor
Sfântul Antonie cel Mare s-a născut pe la anul 251 în satul Coma, din Egipt, și a trăit până în 356, adică aproape 105 ani. E socotit întemeietorul vieții călugărești organizate, fiindcă în jurul lui s-au strâns primii ucenici ai pustiei.
Provenea dintr-o familie de creștini înstăriți, dar a rămas orfan pe la 20 de ani. Într-o zi, la biserică, a auzit cuvintele Evangheliei, „De vrei să fii desăvârșit, vinde-ți averile și le dă săracilor”.
Le-a urmat întocmai. Și-a împărțit moștenirea, și-a încredințat sora unor fecioare credincioase și s-a retras în pustie, ca să se roage neîncetat. Tot ce știm despre el vine mai ales din „Viața Sfântului Antonie”, scrisă de Sfântul Atanasie cel Mare, care l-a cunoscut personal.
Lupta Sfântului Antonie cu ispitele din pustie
Cei mai grei dușmani nu au fost foamea sau singurătatea, ci gândurile. Sfântul Antonie s-a luptat ani la rând cu ispitele și cu deznădejdea, biruindu-le prin rugăciune, post și smerenie. Așa a ajuns pildă pentru toți cei chinuiți de gânduri rele.
L-au încercat poftele trupești și îndoielile, uneori chiar spaime din care părea că nu mai e scăpare. El nu fugea, ci stăruia în credință și făcea semnul crucii, care alunga orice tulburare.
Din pildele lui, adunate în „Patericul egiptean”, a rămas un sfat de aur, „Cine șade în pustie și se liniștește scapă de trei războaie, al auzului, al vorbirii și al vederii”. Învățătura lui de căpătâi rămâne simplă, să nu ne temem, ci să răbdăm.
Minunile sfântului, așa cum le mărturisește Biserica
Cuvântul lui aducea liniște acolo unde domnea frica. Biserica mărturisește că Sfântul Antonie a primit de la Dumnezeu darul tămăduirii și al izgonirii duhurilor rele.
Veneau la el oameni bolnavi cu trupul și cu sufletul, iar mulți plecau vindecați și întăriți. Se spune că putea citi frământarea din inima omului și că îl mângâia cu vorba potrivită.
Pilda lui a fost atât de puternică, încât mii de ucenici l-au urmat, umplând pustia de mănăstiri.
Pentru ce nevoi i se roagă credincioșii Sfântului Antonie
Când mintea nu-ți dă pace, la el alergi. Credincioșii i se roagă mai ales pentru izbăvirea de ispite, de gânduri rele și de tulburare sufletească, dar și pentru tărie în credință și răbdare în necazuri.
Iată nevoile pentru care i se cere cel mai des ajutorul:
- pentru liniștea minții și alungarea fricii și a deznădejdii;
- pentru cei apăsați de patimi și de obiceiuri greu de biruit;
- pentru sănătate trupească și sufletească;
- pentru sporire duhovnicească și statornicie în rugăciune.
În satele noastre era cinstit și ca ocrotitor al gospodăriei și al animalelor.
Acatistul și rugăciunea către Sfântul Antonie cel Mare
Nu ai nevoie de cuvinte meșteșugite ca să fii auzit. Acatistul Sfântului Antonie cel Mare se citește acasă, în fața icoanei, cu o candelă sau o lumânare aprinsă, de obicei dimineața sau seară.
Te așezi cu evlavie, aprinzi candela și îți deschizi inima. Acatistul se citește mai des în zilele de ispită și frământare, când simți că puterile te lasă.
Îi poți cere ajutorul și cu vorbe simple, din suflet, așa cum vorbești cu un părinte drag.
Ce să ții minte despre Sfântul Antonie cel Mare
Pe scurt, iată lucrurile de căpătâi despre acest sfânt și felul în care îi poți cere ajutorul:
- părintele monahilor care a biruit ispitele prin rugăciune și smerenie;
- îl rogi pentru izbăvirea de gânduri rele, tărie în credință și liniște sufletească;
- acatistul se citește acasă, în fața icoanei, cu candela aprinsă;
- nu îl confunda cu Sfântul Antonie de Padova, cinstit pe 13 iunie, sunt doi sfinți diferiți.
Viața Sfântului Antonie cel Mare, părintele monahilor și lupta cu ispitele biruite de el, ne arată că niciun gând rău nu poate sta în fața unei rugăciuni stăruitoare. E un sfânt la care merită să alergi când inima ți-e grea.
Așază-te măcar o clipă în fața icoanei lui și spune-i ce te apasă. Cu credință și răbdare, vei simți că nu ești singur pe drum.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.