Sunt oameni care, deși nu au văzut niciodată lumina zilei, par să fi înțeles mai bine decât noi ce înseamnă bucuria. Părintele Teofil Părăian, monahul orb de la Mănăstirea Brâncoveanu, a fost unul dintre ei.
Ce spunea Părintele Teofil despre fericire rămâne și azi o mângâiere pentru oricine se simte apăsat de griji. El nu vorbea despre o fericire greu de atins, ci despre una pe care o poți trăi chiar acum, cu inima curată și recunoscătoare.
Cine a fost Părintele Teofil și de ce cuvintele lui ne ating și azi
Părintele Teofil Părăian (1929-2009) a fost duhovnic la Sâmbăta de Sus, în județul Sibiu, și unul dintre cei mai ascultați povățuitori români din ultima jumătate de veac. A fost orb aproape din naștere, însă tocmai de aceea a rămas în amintirea credincioșilor drept duhovnicul bucuriei.
A ținut conferințe pentru studenții din Cluj, Timișoara și București, iar într-una dintre cărțile lui spune chiar din titlu totul, „Despre fericirea de a fi creștin”. Cuvintele lui rămân vii fiindcă vorbesc despre o frământare pe care o avem toți, dorul după liniște.
Învățătura despre fericire, pe scurt
Pentru Părintele Teofil, fericirea nu venea din ce ai, ci din ce ești și din legătura ta cu Dumnezeu. El spunea deseori că omul credincios are datoria de a fi fericit, fiindcă bucuria e o roadă a unei credințe trăite, nu un lux întâmplător.
Făcea o deosebire limpede între fericirea de o clipă, cea legată de bani sau împrejurări, și bucuria statornică ce vine din pacea cu Dumnezeu și cu oamenii. Una trece repede. Cealaltă rămâne.
Tot el spunea o vorbă pe care merită să o ții minte, „un creștin trist este un trist creștin”. Tristețea apăsătoare nu e o virtute, ci o povară de care te poți elibera.
„Fericirea este să te bucuri de bucuria altuia”
Această vorbă a Părintelui Teofil arată un adevăr simplu, fericirea crește când o împarți, nu când o aduni doar pentru tine. Reușita celuilalt, în loc să te lase rece, poate deveni și bucuria ta.
Invidia, dimpotrivă, ne fură liniștea și ne închide inima. Cine se bucură de binele aproapelui scapă de această otravă fără să-și dea seama.
Cum exersezi asta? Data viitoare când un prieten îți spune o veste bună, oprește-te o clipă și bucură-te sincer, fără să compari cu viața ta.
Cum aplici învățătura lui în viața de azi
Vestea bună e că aceste idei se traduc ușor în gesturi mărunte, pe care le poți face chiar de mâine dimineață. Recunoștința și rugăciunea sunt drumul cel mai scurt spre pacea pe care o căutăm cu toții.
Iată câțiva pași concreți, statornici și la îndemâna oricui:
- Începe ziua mulțumind, cu voce tare, pentru trei lucruri bune primite.
- Fă zilnic o faptă bună, cât de mică, fără să o spui nimănui.
- Lasă deoparte obiceiul de a te plânge la fiecare conversație.
- Iartă o persoană cu care ești certat și caută liniștea în câteva clipe de rugăciune.
Trei gânduri ale Părintelui Teofil de păstrat în suflet
Iată trei gânduri ale Părintelui Teofil pe care le poți purta cu tine în fiecare zi:
- Fericirea nu o cauți departe, ci o trăiești în ce ai și în cine ești.
- Bucură-te de bucuria altuia și inima ți se va umple de pace.
- Recunoștința și rugăciunea îți aduc liniștea, chiar și în zilele grele.
Poate că tocmai aici stă farmecul a ceea ce spunea Părintele Teofil despre fericire. El nu ne cere să schimbăm lumea, ci felul în care o privim, cu mai multă mulțumire și mai puțină cârtire.
Începe cu un singur gest azi, o rugăciune de mulțumire sau o bucurie sinceră pentru altcineva. Vei vedea că pacea pe care o cauți era, de fapt, mult mai aproape decât credeai.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.