Pierderea cuiva drag lasă în urmă o tăcere care doare. Și totuși, în credința ortodoxă, această tăcere nu este capătul drumului. De ce ne rugăm pentru cei adormiți? Pentru că moartea nu rupe legătura de iubire dintre noi și ei, ci o mută într-un alt fel de apropiere.
Cei plecați nu se mai pot ruga pentru ei înșiși. Noi, însă, putem face acest lucru în locul lor. Rugăciunea pentru cei adormiți devine astfel ultima și cea mai curată faptă de dragoste pe care le-o mai putem dărui.
Ce înseamnă, de fapt, să te rogi pentru cei adormiți
Biserica nu spune „mort”, ci „adormit”. Cuvântul vine din grecescul koimesis, de unde avem și „cimitir”, adică loc de dormire. Nu este o vorbă frumoasă pusă să îndulcească durerea, ci o mărturisire de credință: pentru creștin, moartea este un somn din care va urma învierea.
Sufletul nu piere odată cu trupul. El rămâne viu, iar starea lui nu este pecetluită definitiv până la Judecata de Apoi. Tocmai aici se sprijină rugăciunea pentru cei adormiți, fiindcă mai există loc pentru iertare și ușurare. De aceea la priveghi și la parastas se cântă „Veșnica pomenire”, nu doar bocet și jale.
De ce rugăciunea pentru cei adormiți chiar îi ajută
Dragostea ajunge la Dumnezeu. Aceasta este, pe scurt, explicația. Când ne rugăm din inimă curată, mijlocirea noastră urcă înaintea Lui, iar sufletele celor plecați pot primi iertare și odihnă.
Un temei vechi al acestei rânduieli este pasajul din 2 Macabei 12, unde Iuda Macabeul aduce jertfă de ispășire pentru ostașii morți, ca să fie izbăviți de păcat. Pe aceeași credință se așază întreaga tradiție a Bisericii.
În Biserică suntem cu toții o singură familie, cei vii și cei adormiți deopotrivă. Sfântul Ioan Gură de Aur îi îndemna mereu pe credincioși să nu pregete a-i pomeni pe cei plecați, încredințându-i că niciun astfel de ajutor nu rămâne fără rod.
Cum ne rugăm pentru cei adormiți, pas cu pas
Cea mai puternică rugăciune este pomenirea la Sfânta Liturghie, prin pomelnic. Restul, lumânarea și milostenia, o întregesc. Iată, pe rând, ce poți face:
- Scrie un pomelnic cu numele de botez ale celor adormiți, fără nume de familie, porecle sau titluri, și du-l la biserică pentru pomenire la Liturghie.
- Aprinde o lumânare la strana celor adormiți și rostește o rugăciune scurtă pentru sufletul lor.
- Rânduiește parastasul și pomenirile la soroace, adică la 3, 9 și 40 de zile, apoi la 3, 6 și 9 luni și anual.
- Fă milostenie în numele celui plecat, un dar dat unui om sărac, o faptă bună, ca rugăciunea să fie însoțită de fapte.
O greșeală des întâlnită este să crezi că parastasul „rezolvă” totul o singură dată. Pomenirea este, de fapt, neîncetată.
Sâmbetele morților și celelalte zile de pomenire
Sâmbăta este, prin tradiție, ziua dedicată celor adormiți. Sâmbetele morților, numite popular Moșii, sunt zilele de pomenire generală a tuturor celor plecați, cele mai cunoscute fiind Moșii de iarnă și Moșii de vară, dinaintea Rusaliilor.
Atunci se duc la biserică pomelnice și ofrande. Se împarte colivă, grâu fiert și îndulcit, care închipuie învierea, după cuvântul Mântuitorului despre bobul de grâu ce trebuie să moară ca să aducă rod. Coliva se duce mai întâi la biserică, spre binecuvântarea preotului, și abia apoi se împarte.
Mărturii despre puterea rugăciunii pentru cei adormiți
Viețile sfinților păstrează multe mărturii despre felul în care rugăciunea și milostenia au adus ușurare sufletelor adormite. Biserica le mărturisește cu evlavie, ca semne ale milei lui Dumnezeu, nu ca povești de uimit lumea.
Important nu este senzaționalul, ci credința din spatele lor. Aceste mărturii ne arată un singur lucru limpede, că dragostea leagă lumea văzută de cea nevăzută și că rugăciunea trece dincolo de mormânt.
Reține esențialul despre rugăciunea pentru cei adormiți
Înainte de a încheia, iată câteva idei de păstrat despre rugăciunea pentru cei adormiți:
- Moartea este „adormire”, o trecere, nu o despărțire pentru totdeauna.
- Cea mai puternică rugăciune este pomenirea la Sfânta Liturghie, prin pomelnic.
- Pe pomelnic se scrie doar numele de botez, fără nume de familie sau porecle.
- Pomenirile se fac la 3, 9 și 40 de zile, apoi anual.
- Rugăciunea se împlinește prin milostenie și fapte bune făcute în numele celui plecat.
Întrebările de credință legate de cei plecați nu sunt semn de slăbiciune, ci de iubire care caută un drum mai departe. Iar răspunsul Bisericii este blând și plin de nădejde.
De aceea ne rugăm pentru cei adormiți: nu ca să ne împăcăm cu pierderea, ci pentru că îi iubim și după ce au plecat. Atâta vreme cât îi pomenim, legătura cu ei rămâne vie, iar rugăciunea noastră îi însoțește acolo unde cuvintele nu mai ajung.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.