Cocostârcul (barza) e considerat în multe culturi semn de noroc și aducător de copii.

În fiecare primăvară, când zăpada abia s-a topit, oamenii ridică ochii spre cer și caută aceeași siluetă cunoscută. Cocostârcul, adică barza, e considerat în multe culturi semn de noroc și aducător de copii, iar sosirea lui a fost mereu un motiv de bucurie în gospodărie.

Dar de unde vine, de fapt, toată această încărcătură de povești și credințe? Hai să descoperim împreună ce se ascunde în spatele uneia dintre cele mai iubite păsări din lume.

De ce este barza considerată semn de noroc

Barza aduce noroc pentru că se întoarce an de an la același cuib, vestind primăvara și începutul muncilor la câmp. În folclorul românesc, sosirea ei era sărbătorită pe 9 martie, de Mucenici, ziua considerată a revenirii berzelor din țările calde.

O casă cu cuib de barză pe horn era privită ca o casă binecuvântată. Se credea că o astfel de gospodărie e ferită de trăsnet și de incendii, iar dărâmarea cuibului aducea mare nenoroc.

În multe sate, prezența păsării era legată de belșug și de o familie cu mulți copii. Așa s-a țesut, în timp, imaginea berzei ca protectoare a casei.

Legenda berzei care aduce copiii. De unde vine, de fapt

Povestea berzei care aduce prunci s-a născut în nordul Europei, mai ales în Germania și în țările scandinave. Acolo, păsările își făceau cuib pe coșurile caselor calde, exact deasupra camerelor unde se nășteau copiii.

În trecut, mulți prunci veneau pe lume primăvara, la nouă luni după sărbătorile de la mijlocul verii. Tocmai atunci se întorceau și berzele. Așa s-a legat, în mintea oamenilor, sosirea păsării de venirea unui copil.

Scriitorul danez Hans Christian Andersen a dus legenda mai departe prin povestea ‘Berzele’, publicată în 1839. De atunci, barza, și nu altă pasăre, a rămas simbolul nașterii în toată Europa.

Instinctul matern și loialitatea berzelor, dincolo de legendă

Berzele sunt păsări surprinzător de devotate. Se întorc fidel la același cuib, refolosit zeci de ani, care poate ajunge la 2 metri în diametru și peste 250 de kilograme. Ambii părinți clocesc pe rând cele 3 până la 5 ouă, vreme de aproximativ 33 de zile, și își hrănesc puii cu o grijă rar întâlnită.

Drumul lor uimește și mai tare. Toamnă zboară spre Africa, peste 10.000 de kilometri, ocolind marea prin strâmtori ca să prindă curenții de aer cald. Apoi, primăvara, se întorc acasă.

Cel mai emoționant exemplu vine din Croația. Barza Malena, rănită de un vânător și incapabilă să zboare, a fost îngrijită ani la rând de partenerul ei, Klepetan, care revenea din Africa de Sud la ea în fiecare primăvară, peste 15 ani la rând.

Ce să reții despre barza norocoasă

Iată, pe scurt, lucrurile esențiale despre barza norocoasă:

  • Se întoarce la același cuib în fiecare primăvară, vestit pe 9 martie
  • Simbol de noroc, fertilitate și protecție a casei împotriva trăsnetului
  • Legenda copiilor vine din nordul Europei și de la Andersen, 1839
  • Formează perechi devotate și își crește puii cu amândoi părinții

Dincolo de povești, barza rămâne un aliat adevărat al gospodarului, fiindcă mănâncă șoareci, șobolani și șerpi, nu doar broaște. Iar faptul că barza, cocostârcul, e considerată în multe culturi semn de noroc și aducător de copii arată cât de mult ne-a marcat această pasăre blândă.

Poate de aceea, când o vedem rotindu-se deasupra satului, simțim că vine ceva bun. E un dor vechi după primăvară, după casă și după liniște.

Ai avut vreodată un cuib de barză pe casă sau în satul tău? Povestește-ne în comentarii! Reacționează cu inimă dacă iubești animalele la fel de mult ca noi!