Sună aproape de necrezut, dar este unul dintre cele mai fascinante paradoxuri ale corpului uman. Creierul nu simte durere în sine, fiindcă nu are receptori pentru durere. Tocmai organul care interpretează fiecare junghi, fiecare arsură și fiecare durere din corpul tău nu este capabil să se „doară” pe sine.
Hai să vedem cum se explică această ciudățenie și, mai ales, de ce te doare capul, dacă nu creierul e cel care suferă.
Creierul comandă tot ce simți, dar pe sine nu se poate „durea”
Centrul de comandă al întregului corp este, în mod surprinzător, complet insensibil la durere. Dacă un medic ți-ar atinge direct țesutul cerebral, nu ai simți absolut nimic. Creierul citește semnalele dureroase de peste tot, dar nu trimite niciodată un astfel de semnal despre el însuși.
Exact aici stă paradoxul care îi uimește pe toți. Organul care „simte” durerea este singurul din corp care nu o poate simți.
De aceea, chirurgii reușesc să facă ceva ce pare desprins dintr-un film. Operează pe creier în timp ce pacientul este treaz și vorbește cu ei.
De ce nu are creierul receptori pentru durere
Răspunsul ține de un detaliu de anatomie. Creierul nu are nociceptori, adică acei senzori minusculi care detectează durerea în restul corpului. În piele, mușchi și organe interne avem milioane de astfel de receptori, care trimit semnale de alarmă spre creier.
Rolul creierului este să primească și să interpreteze aceste mesaje, nu să le genereze despre sine. El „citește” semnalele venite din corp și abia atunci apare senzația pe care o numim durere.
E ca un centru de supraveghere care vede tot ce se întâmplă în jur, dar nu are nicio cameră îndreptată spre el însuși.
Atunci de ce te doare capul, dacă creierul nu suferă
Durerea de cap nu pornește din creier, ci din țesuturile din jurul lui. Vasele de sânge, mușchii cefei și ai frunții, nervii din zonă și meningele, adică membranele subțiri care învelesc creierul, sunt pline de receptori pentru durere.
Când mușchii gâtului se încordează sau când vasele de sânge se dilată și se inflamează, acești senzori trimit semnale, iar tu simți durerea. Așa apar atât durerile de cap obișnuite, cât și migrenele, legate de activarea nervului trigemen.
Chiar și celebrul „brain freeze”, junghiul de la înghețata mâncată prea repede, vine din contractarea bruscă a vaselor din cerul gurii, nu din creier.
Cum profită medicina de acest lucru
Pentru că țesutul cerebral nu doare, neurochirurgii pot ține pacientul conștient în timpul operației, o tehnică numită „awake craniotomy”. Pacientul numără, vorbește sau mișcă degetele, iar medicul verifică în direct că nu atinge zonele responsabile de vorbire sau de mișcare.
Se anesteziază doar pielea capului, craniul și meningele, fiindcă acolo chiar există receptori. Creierul propriu-zis nu are nevoie de anestezie.
Tocmai pentru că nu doare, probleme grave precum o tumoră sau un accident vascular pot evolua mult timp fără durere. De aceea, semne ca vorbirea neclară, fața căzută sau amorțeala bruscă cer apel imediat la 112.
Reține pe scurt această curiozitate
Iată ideile esențiale pe care merită să le ții minte despre acest paradox:
- Creierul nu are nociceptori și nu se poate „durea” pe sine
- Durerea de cap vine din vase, mușchi, nervi și meninge
- Operațiile pe creier se pot face cu pacientul perfect conștient și vorbind
În concluzie, faptul că propriul creier nu simte durere în sine, fiindcă nu are receptori pentru durere, este una dintre cele mai surprinzătoare ciudățenii ale corpului nostru. Organul care ne ferește de orice pericol nu se poate apăra, prin durere, pe sine.
Data viitoare când te doare capul, gândește-te că nu creierul suferă, ci doar „învelișul” din jurul lui. Tu știai asta?
Îți place ce citești?
Urmărește-ne pe Facebook ca să nu ratezi articolele noi.