Cum a biruit Sfântul Antonie ispitele din pustia Egiptului

Sunt sfinți pe care îi cheamă în ajutor mai ales cei care se luptă cu propriile gânduri. Iar când vorbim despre cum a biruit Sfântul Antonie ispitele din pustia Egiptului, vorbim despre omul căruia Biserica i-a încredințat tocmai această luptă, cea mai grea dintre toate, cea dinăuntru.

Povestea lui ne arată că ispitele nu se înving fugind de ele, ci stând neclintit, cu rugăciunea pe buze. Tocmai de aceea el a rămas, peste veacuri, ocrotitorul celor încercați de frică, de deznădejde și de gânduri rele.

Cine a fost Sfântul Antonie cel Mare, întâiul mare pustnic

Sfântul Antonie cel Mare s-a născut în Egipt, în jurul anului 251, într-o familie de creștini copți înstăriți. Rămas orfan în jurul vârstei de 18 ani, a auzit la slujbă cuvântul Evangheliei, „du-te, vinde averea ta și o dă săracilor”, și l-a luat ca poruncă pentru el.

Și-a împărțit pământul, peste o sută de hectare de teren roditor, și-a încredințat sora unor fecioare credincioase și s-a retras în pustie. Acolo a trăit în post, rugăciune și tăcere până aproape de 105 ani.

Nu confunda acest sfânt cu Sfântul Antonie de Padova, sfântul apusean căruia i se cere ajutor pentru lucrurile pierdute. Antonie cel Mare este pustnicul Egiptului, părintele monahilor, pe care Biserica îl prăznuiește în luna ianuarie.

Cum a biruit Sfântul Antonie ispitele din pustia Egiptului

Sfântul Antonie a biruit ispitele prin rugăciune neîncetată, post aspru și smerenie, nu prin fugă de luptă. Mânca doar pâine cu sare și apă, uneori o dată la două zile, priveghea noaptea și ținea mereu în minte cuvintele Scripturii, pe care le știa pe de rost.

Așa cum mărturisește Sfântul Atanasie cel Mare în „Viața Sfântului Antonie”, scrierea cea mai veche despre el, diavolii l-au lovit și l-au înspăimântat cu vedenii și năluciri în chip de fiare. Sfântul a rămas neclintit, cu semnul Sfintei Cruci și cu numele lui Hristos pe buze.

După una dintre cele mai grele lupte, în mormintele unde se nevoia, o lumină a strălucit deasupra lui. Antonie a întrebat: „Unde erai, Doamne?”, iar răspunsul a fost: „Eram aici, Antonie, dar așteptam să-ți văd lupta.”

Pilda aceasta ne învață ceva simplu și greu în același timp. Dumnezeu nu ne scapă mereu de încercare, dar este de față în mijlocul ei și ne întărește să răbdăm.

Pentru ce nevoi i se roagă credincioșii Sfântului Antonie

Oamenii i se roagă Sfântului Antonie cel Mare mai ales când sunt apăsați de gânduri rele, de frică, de deznădejde sau de o patimă cu care se luptă de multă vreme. El este ajutorul celor care duc o încercare îndelungată și nu mai au putere.

I se cere ajutor și pentru izbăvirea de tulburări sufletești și pentru întărire în răbdare. Tradiția păstrează, fără senzaționalism, multe vindecări și izbăviri de duhuri rele dobândite prin rugăciunea lui încă din timpul vieții.

Ce acatist și ce rugăciune i se citesc Sfântului Antonie

Sfântului Antonie i se citește Acatistul Sfântului Cuvios Antonie cel Mare, din cărțile de rugăciune binecuvântate de Biserică, mai ales în zilele de încercare sufletească. Mulți îl citesc dimineața sau seară, în fața icoanei, vreme de 40 de zile pentru o nevoie stăruitoare.

Înainte de rugăciune, aprinde o candelă sau o lumânare, fă-ți semnul crucii și roagă-te cu inima curată și cu nădejde. Bine este să ceri mai întâi binecuvântarea preotului duhovnic.

Nu uita că rugăciunea prinde putere când e însoțită de spovedanie, de Sfânta Liturghie și de împărtășire, după rânduiala Bisericii. Foarte legată de modelul lui Antonie este și „rugăciunea lui Iisus”, rostită neîncetat împotriva gândurilor.

Ține minte despre Sfântul Antonie și lupta cu ispitele

Iată, pe scurt, lucrurile esențiale de păstrat despre viața și ajutorul acestui sfânt:

• A biruit prin rugăciune, post și smerenie, nu prin fugă.
• I se roagă cei apăsați de gânduri rele, de frică și de deznădejde.
• I se citește Acatistul Sfântului Cuvios Antonie cel Mare, ideal 40 de zile.
• Rugăciunea se împletește cu spovedania și viața în Biserică.

Felul în care a biruit Sfântul Antonie ispitele din pustia Egiptului rămâne, până astăzi, o încurajare pentru fiecare dintre noi. Nu suntem singuri în luptele noastre, oricât de grele ar părea ele.

Roagă-te cu nădejde și nu te descuraja în fața ispitelor. Dumnezeu privește lupta ta, așa cum privea și răbdarea sfântului din pustie, și nu te lasă singur.