Cuvântul dat are o greutate pe care o simțim cu toții, dar despre care vorbim prea rar. Întrebarea „Cum se ține un jurământ și de ce nu se jură ușor” nu e una de mănăstire, ci una de toate zilele, fiindcă fiecare dintre noi a făgăduit ceva și a simțit apoi povara de a-și ține cuvântul.
Hai să lămurim împreună, cu răbdare, ce înseamnă un jurământ adevărat, când e bine să-l rostești și, mai ales, cum îți ții făgăduința fără să-ți tulburi pacea sufletească.
Ce înseamnă, de fapt, să ții un jurământ
A ține un jurământ înseamnă a împlini întocmai ceea ce ai făgăduit înaintea lui Dumnezeu, fără amânare și fără răstălmăciri care îți convin. Nu e o vorbă aruncată peste umăr, ci o legătură pe care conștiința o cere împlinită.
O promisiune obișnuită se face între oameni. Un jurământ, în schimb, Îl cheamă pe Dumnezeu drept martor, iar asta îi dă o cu totul altă greutate. De aceea cuvântul dat cu chemarea Numelui Lui nu se mai poate lua înapoi ca o glumă.
Tocmai pentru că leagă sufletul, jurământul cere multă chibzuință înainte de a fi rostit.
De ce nu se jură ușor în credința ortodoxă
Nu se jură ușor pentru că Mântuitorul Însuși ne îndeamnă la vorbă dreaptă. În Predica de pe Munte (Matei 5, 33-37) spune limpede: „cuvântul vostru să fie: ceea ce este da, da; și nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.” Sfântul Apostol Iacov reia același îndemn în epistola sa.
Greșeala cea mai des întâlnită e obiceiul de a jura „pe ce am mai sfânt”, „pe copiii mei”, ca să întărim niște banalități. Așa tocim simțul sacrului și facem din lucrurile sfinte o garanție pentru fleacuri.
Și mai primejdios e jurământul scăpat la mânie, „jur că nu mai calc pe la…”. Rostit în clipa de nervi, ajunge apoi o povară grea pe conștiință. Un cuvânt necugetat tulbură liniștea sufletului mai mult decât ne închipuim.
Când ai voie să juri și când e mai bine să taci
Poți rosti un jurământ doar în situații serioase și rare, când e cerut de lege sau de un legământ adânc, niciodată din obișnuință. Jurământul depus în instanță, de pildă, nu cade sub osânda jurământului ușuratic, fiindcă nu e luat în deșert.
În viața de zi cu zi, e mult mai înțelept să-ți ții cuvântul simplu. Înlocuiește „jur” cu „îți promit” sau „cu voia lui Dumnezeu”, și vei vedea cât de mult se liniștește vorbirea.
Pentru legămintele grele, mai ales cele legate de sănătate sau de boală, de tipul „dacă mă fac bine, postesc”, cere mai întâi sfatul preotului duhovnic, iar pentru partea trupească ascultă și de medic.
Pași concreți ca să-ți ții cuvântul dat
Înainte de orice făgăduință, cumpănește bine. Iată câțiva pași simpli care te ajută să-ți ții cuvântul dat:
- Gândește limpede înainte să rostești ceva și nu făgădui la cald.
- Spune lucrurile pe șleau, cu „da” sau „nu”, fără jurăminte de prisos.
- Cere ajutorul lui Dumnezeu printr-o rugăciune scurtă la colțul de icoane.
- Dacă ai jurat ceva rău sau cu neputință, nu împlini fapta, ci spovedește însuși faptul că ai jurat necugetat.
Un exemplu de evitat e Irod, care, ca să-și țină jurământul nesăbuit, l-a ucis pe Sfântul Ioan Botezătorul. Vezi limpede, ținerea unui jurământ păcătos e mai rea decât călcarea lui.
Reține cele de temei despre jurământ
Iată, pe scurt, lucrurile de căpătâi pe care e bine să le păstrezi în minte despre jurământ:
- Jurământul Îl cheamă pe Dumnezeu martor, de aceea nu se rostește în grabă.
- Vorba dreaptă, „da” și „nu”, e mai de preț decât orice jurământ.
- Un jurământ bun și cu putință se ține întocmai, nu pe jumătate.
- Pentru legăminte grele și nedumeriri, cere sfatul preotului duhovnic.
Așadar, taina nu stă într-o formulă, ci în voință și în ajutorul lui Dumnezeu. Când înțelegi cum se ține un jurământ și de ce nu se jură ușor, începi să-ți prețuiești fiecare cuvânt.
Ține-ți vorba simplă și curată, și nu vei mai avea nevoie să juri. Iar dacă ai greșit cândva cu o făgăduință pripită, nu deznădăjdui, mărturisește la duhovnic și caută îndreptarea cu inima ușoară.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.