În fiecare an, pe 24 iunie, casele de la țară se umpleau de un miros dulceag, ușor de miere. Era semnul că au sosit Sânzienele. Iată de ce puneau bătrânii flori de Sânziene la icoană și la geam, și de ce mulți încă mai țin obiceiul.
Florile galben-aurii nu rămâneau pe câmp ca o simplă podoabă. Intrau în casă cu un rost anume, ca un scut împotriva relelor. Pentru oamenii de altădată, mănunchiul agățat lângă candelă sau prins în cercevea însemna sănătate, noroc și liniște în gospodărie tot anul.
Ce însemnau florile de Sânziene aduse în casă pe 24 iunie
Buchetul adus în casă pe 24 iunie era considerat o apărare, nu o floare oarecare de vază. Bătrânii credeau că, sfințite de noaptea sărbătorii, sânzienele feresc casa de boli, de deochi și de duhuri rele, aducând în schimb belșug.
Gestul se făcea exact în această zi pentru că atunci sânziana (Galium verum) e în plină floare. Înflorește la sfârșitul lui iunie, în jurul solstițiului de vară, când ziua e cea mai lungă din an.
Lumina soarelui era socotită atunci la putere maximă. De aici și legătura florilor galbene cu soarele și cu forța lui ocrotitoare. Sărbătoarea se suprapune peste Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, ceea ce a întărit și mai mult credința în puterea acelei zile.
De ce se puneau florile de Sânziene la icoană
La icoană, florile de Sânziene uneau puterea sărbătorii cu binecuvântarea sfinților. Un mănunchi mic, legat cu fir de lână sau de ață, se așeza în spatele icoanei ori lângă candelă, ca să țină casa sub ocrotire.
Buchetul rămânea acolo până se usca de tot. Câtă vreme stătea lângă candelă, se credea că ferește familia de necazuri și de boală.
Florile uscate nu se aruncau. Se păstrau peste an și se foloseau la nevoie, la afumat în casă când cineva se îmbolnăvea sau ca leac de care vom vorbi mai jos.
Flori la fereastră de Sânziene. Ce rost avea obiceiul
La fereastră, florile aveau rolul de a opri răul chiar la hotarul casei. Se prindeau în pervaz sau se agățau de cercevea, ca un prag peste care necuratul nu putea trece.
Fereastra era văzută ca o trecere între afară și înăuntru. Acolo se așezau sânzienele galbene, despre care se spunea că țin departe deochiul și piaza rea.
Cum se aranjau florile la ușă, la grindă și pe la unghere
Deasupra pragului de la ușă se prindea o coroniță sau un buchet mic, ca să apere intrarea. Multe gospodine puneau sânziene și la grindă, la oglindă sau sub streașină.
Un mănunchi se ducea și la ușa grajdului, pentru sănătatea vitelor. Buchetele erau cât palma, legate cu lână, ață sau un fir subțire de tei.
Era și un obicei de prevestire. Se arunca o cunună de sânziene pe acoperiș, iar dacă rămânea agățată, însemna viață lungă pentru cel care o aruncase. Dacă aluneca jos, era socotit semn rău.
Cum se culegeau și se pregăteau florile, pas cu pas
Sânzienele se culegeau dimineața devreme, pe rouă, în chiar ziua de 24 iunie, când se credea că au cea mai mare putere. Se alegeau plantele cu floarea galben-aurie, în plină înflorire.
- Mergi la margine de pădure, pe fânețe sau pe un loc curat de la drum.
- Culege doar partea înflorită, fără rădăcină.
- Leagă florile în buchete mici sau împletește-le în coronițe.
Greșeala începătorilor e să culeagă flori veștejite, prea trecute, care și-au pierdut mirosul. Altă confuzie des întâlnită e sânziana albă (Galium mollugo), care e cu totul altă plantă.
Cât se țineau florile în casă și ce se făcea cu ele
Buchetele rămâneau în casă uscate tot anul, până la Sânzienele următoare, când se înlocuiau cu altele proaspete. Florile vechi nu se aruncau niciodată la gunoi.
Se ardeau sau se puneau la rădăcina pomilor din curte. Sânziana uscată își păstrează puterea și azi, pusă în dulapul cu haine ține moliile departe.
Ce să nu uiți din obiceiul florilor de Sânziene
Câteva lucruri de reținut despre flori de Sânziene, ca să respecți obiceiul așa cum se cuvine:
- Culege florile dimineața, pe rouă, pe 24 iunie.
- Pune câte un buchet la icoană, la fereastră și la ușă.
- Alege flori galben-aurii, în plină floare, fără rădăcină.
- Ține-le până se usucă, apoi schimbă-le anul următor.
- Nu le arunca la gunoi, arde-le sau pune-le la rădăcina pomilor.
Așa au știut bătrânii să cheme sănătatea și norocul în casă, cu un simplu mănunchi de flori galbene. Obiceiul a rămas viu mai ales în satele din Moldova, Bucovina și Maramureș, dar tot mai puțini îi mai știu rostul adevărat.
Acum știi și tu de ce puneau bătrânii flori de Sânziene la icoană și la geam, și ce sens avea fiecare buchet. Rămâne o singură întrebare: tu mai ții obiceiul?
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.