Era una dintre cele mai temute nopți ale anului la țară. Pe 24 iunie, de Sânziene, gospodarii își păzeau vitele cu o grijă aparte, fiindcă se credea că tocmai atunci farmecele și deochiul lovesc cel mai puternic. Și ce puneau gospodarii în grajd de Sânziene, ca „să nu se ia laptele” vacii, era de fapt un întreg ritual moștenit din bătrâni.
Astăzi privim aceste gesturi mai degrabă cu zâmbet și cu drag. Dar dincolo de credință, ele ne spun multe despre cât de mult prețuiau oamenii vaca din bătătură, sursa lor de lapte, brânză și smântână pentru toată familia.
Ce însemna „luatul laptelui” și de ce se temeau gospodarii
„Luatul laptelui” era teama că o persoană cu gând rău sau cu deochi putea face vaca să dea lapte puțin, apos ori deloc. Semnele clasice descrise în sate erau scăderea bruscă a cantității, fără boală vizibilă, laptele care se strica repede sau care nu se mai prindea în smântână și brânză.
Noaptea de Sânziene era socotită cea mai primejdioasă, pentru că se suprapune peste solstițiul de vară, cea mai lungă zi a anului. Sărbătoarea se întâlnește și cu Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, de aici amestecul de obiceiuri vechi, păgâne, cu cele creștine.
Frica asta se transmitea din generație în generație, ca o regulă nescrisă a satului. Bunica o învăța pe nepoată, iar gesturile se repetau an de an, fără să le mai pună nimeni la îndoială.
Florile de sânziene puse în grajd, gestul de bază al gospodinelor
Sânzienele galbene erau prima și cea mai importantă armă împotriva răului. Se culegeau în dimineața de 24 iunie, înainte de răsărit sau cât roua era încă pe ele, fiindcă atunci li se credea „puterea” cea mai mare. Culese mai târziu, după ce se usca roua, se spunea că își pierd tăria.
Florile se legau în coronițe sau în mănunchiuri mici și se prindeau la ușa grajdului, la stâlpii dinăuntru și deasupra ieslei. Uneori se atârnau chiar de coarnele vacii. Nu se aruncau imediat, ci se lăsau să se usuce acolo, ca pază pentru tot anul.
Atenție însă la o confuzie des întâlnită. Sânzienele adevărate sunt cele galbene, Galium verum, numite și drăgaică sau smântânică. Florile albe, Galium mollugo, seamănă, dar nu aveau aceeași încărcătură în tradiție.
Usturoiul, leușteanul și fierul puse la ușa grajdului
Pe lângă flori, gospodarii foloseau și alte semne de pază. Usturoiul se prindea la ușa grajdului și se freca pe coarnele vitelor, ca să alunge deochiul și „mănătura”, adică făcătura aruncată asupra animalului.
În iesle se punea o crenguță de leuștean sau de pelin, plante cu miros tare, despre care se credea că țin răul departe. Iar în prag se lăsa o bucată de fier vechi, un topor sau alt obiect ascuțit, fiindcă fierul era socotit dintotdeauna pavăză împotriva strigoaicelor.
Apa neîncepută și cuvintele de protecție
Gesturile mergeau mai departe de plante. Femeile aduceau apă neîncepută de la fântână, înainte de răsărit, și stropeau vaca cu ea. Apoi o afumau ușor cu tămâie sau cu busuioc sfințit de la biserică, rostind câteva cuvinte de descântec, ca laptele să rămână „la casa lor”.
Multe gospodine mulgeau vaca înainte de a o scoate la păscut, ca să nu fie „luată” pe câmp. Afumatul cu fum de busuioc și sânziene avea, de altfel, și un efect real, alunga țânțarii și insectele în plin sezon cald.
De ce se mai țin azi aceste obiceiuri de Sânziene
În Maramureș, Bucovina, Moldova și satele din Ardeal, femeile încă mai prind sânziene la poartă și la ușa grajdului. O fac mai mult din respect pentru tradiție și din dor de bunici, decât din frică de vrăji.
Etnografi ca Simion Florea Marian și Tudor Pamfile au consemnat aceste obiceiuri încă de acum peste o sută de ani, iar muzeele etnografice le păstrează vii și astăzi. Bătrânii satului povestesc despre „luatul laptelui” cu o seninătate care îți arată că au trecut de la spaimă la amintire frumoasă.
Merită păstrate gesturile astea, chiar dacă nu mai credem în farmece. Sunt o legătură cu cei dinaintea noastră.
Ce să nu uiți despre tradiția de Sânziene la vite
Iată câteva repere simple, pe care le poți urma dacă vrei să ții obiceiul așa cum îl știau bunicii:
- Culege sânziene galbene dimineața, pe rouă, în ziua de 24 iunie
- Prinde florile la ușa grajdului și deasupra ieslei
- Adaugă usturoi, leuștean sau o bucată de fier ca pază
- Stropește vaca cu apă neîncepută și mulge-o înainte de scos la păscut
- Ține obiceiul ca pe o moștenire de la bunici, nu ca pe o frică
În fond, ce puneau gospodarii în grajd de Sânziene, ca „să nu se ia laptele” vacii, ne vorbește despre grija lor pentru animalul din bătătură și despre respectul față de roadele pământului. Sunt obiceiuri pe care le putem duce mai departe cu zâmbet și cu drag.
Dacă vaca dă mai puțin lapte cu adevărat, cheamă medicul veterinar, fiindcă acolo e răspunsul. Florile și descântecele rămân însă o moștenire frumoasă, un fir care ne leagă de satul și de bunicii noștri.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.