Sunt zile când te rogi și ai impresia că vorbele tale se lovesc de un cer închis. Te întrebi ce faci când ți se pare că Dumnezeu tace, iar liniștea aceea apasă mai greu decât orice cuvânt aspru.
Vestea bună este că nu ești singurul care a trecut prin asta. Au simțit-o sfinții, au scris despre ea Părinții Bisericii, iar din experiența lor putem învăța cum să nu ne pierdem cu firea.
Ce înseamnă, de fapt, când ți se pare că Dumnezeu tace
Tăcerea pe care o simți nu este o pedeapsă. Părinții o numesc depărtarea harului, o vreme în care Dumnezeu lucrează pe ascuns ca să-ți întărească răbdarea și smerenia.
Sfântul Ioan Scărarul scria în „Scara Raiului” că harul se ascunde uneori tocmai ca sufletul să-L caute cu mai multă dragoste. Așadar a nu simți prezența lui Dumnezeu nu înseamnă lipsa Lui.
Atenție însă la o confuzie. Una este tăcerea aceasta lucrătoare, alta este răcirea noastră, când lăsăm rugăciunea de izbeliște și ne mirăm că ne simțim goi pe dinăuntru.
De ce simți că rugăciunea ta rămâne fără răspuns
De multe ori ni se pare că rugăciunea rămâne neascultată fiindcă așteptăm un anume răspuns, la o anume oră. Dumnezeu răspunde mereu, dar uneori prin „da”, alteori prin „nu” sau prin „așteaptă”, spre folosul nostru.
Sunt și pricini foarte pământești. Oboseala, lipsa somnului, grijile peste măsură și păcatele nespovedite ne tulbură ascultarea lăuntrică și ne fac surzi la glasul blând al lui Dumnezeu.
Mulți începători confundă această tăcere cu plecarea Lui. Sfântul Siluan Athonitul a trăit ani de pustiire, iar cuvântul primit, Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui, a rămas reper pentru oricine trece prin gol duhovnicesc.
Pași concreți pentru viața duhovnicească în vremea tăcerii
Primul pas este să nu lași rugăciunea, chiar dacă ți se pare seacă. Un pravil mic și statornic prețuiește mai mult decât rugăciuni lungi, făcute rar și abandonate la prima greutate.
Iată un rând simplu de urmat zilnic:
- Dimineața și seară, citește rar câte un psalm, de pildă Psalmul 50 sau Psalmul 142.
- Rostește de mai multe ori „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă”, scurt și liniștit.
- Citește cinci minute din Evanghelie, fie și câteva versete.
- Mergi duminica la slujbă și apropie-te de Sfânta Împărtășanie cu pregătire.
Rânduiește-ți acasă un colț de rugăciune, cu o icoană, o candelă și Biblia la îndemână. Ține un caiet în care notezi pe scurt ce ceri, ca să vezi mai târziu lucrarea lui Dumnezeu.
Cum sprijină credința ortodoxă sufletul când Dumnezeu pare departe
Biserica nu te lasă singur în încercare. Sprijinul vine prin Sfintele Taine, prin spovedanie și prin sfatul duhovnicului, nu prin formule rostite ca o vrajă.
Deschide-te în fața preotului și cere-i un cuvânt de îndrumare. Roagă-te și împreună cu ai tăi, în familie sau la slujbă, ca să nu duci povara de unul singur.
Citește din Pateric și din viețile sfinților. Vei vedea cum au răbdat și ei tăcerea, iar Părintele Cleopa îndemna mereu la răbdare și la legătura statornică cu un singur duhovnic.
Greșeli frecvente atunci când ți se pare că Dumnezeu tace
Cea mai des întâlnită greșeală este să tratezi rugăciunea ca pe o formulă magică, prin care „obligi” cerul să răspundă. Rugăciunea este o legătură de iubire și de încredere, nu un târg.
Alți oameni lasă cu totul rugăciunea, supărați că nu primesc răspuns, sau caută semne și minuni în loc să caute schimbarea inimii.
Mai este o capcană serioasă. Tristețea apăsătoare poate fi și o depresie adevărată, nu doar o încercare duhovnicească. La boală sau tulburare grea, îmbină rugăciunea cu sfatul duhovnicului și mergi negreșit și la medic.
Reține esențialul când simți tăcerea lui Dumnezeu
Câteva repere de păstrat în minte:
- Tăcerea lui Dumnezeu este încercare, nu părăsire.
- Ține rugăciunea zilnică, fie ea și seacă, dimineața și seară.
- Apropie-te de spovedanie, de Împărtășanie și de sfatul duhovnicului.
- La boală, unește rugăciunea cu sfatul preotului și al medicului.
Nu te teme de liniștea aceea. Adesea, tocmai în vremea în care ți se pare că Dumnezeu tace, credința ta prinde rădăcini mai adânci, fără ca tu să bagi de seamă.
Mergi mai departe cu pași mici și statornici. Dumnezeu nu întârzie și nu uită, ci așteaptă, cu răbdare și iubire, să te întorci cu inima întreagă spre El.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.