Sunt povești care îți rămân în suflet ani de zile. Aceasta este una dintre ele, iar adevărul din spatele ei e mai puternic decât orice scenariu de film.
O gorilă pe nume Koko și-a crescut un pisoi și a plâns când acesta a murit. Iubirea nu cunoaște specie, iar Koko a dovedit asta în cel mai duios mod cu putință, în fața unor oameni de știință care credeau că au văzut deja totul.
Cine a fost Koko, gorila care a uimit oamenii de știință
Puține animale au schimbat felul în care privim inteligența așa cum a făcut-o Koko. Era o gorilă de șes, născută pe 4 iulie 1971 la grădina zoologică din San Francisco, care a învățat să comunice cu oamenii prin gesturi.
Sub îndrumarea psihologului Francine „Penny” Patterson, în cadrul organizației The Gorilla Foundation, Koko a ajuns să folosească peste 1.000 de semne dintr-o variantă adaptată a limbajului american al semnelor. În plus, înțelegea în jur de 2.000 de cuvinte din engleza vorbită.
Așa cerea de mâncare, își alegea jucăriile și, surprinzător, își exprima sentimentele. A devenit repede un simbol viu al faptului că maimuțele mari gândesc și simt mult mai profund decât bănuiam.
Cum și-a dorit Koko un pisoi și ce s-a întâmplat de Crăciun
Cele mai frumoase legături pornesc dintr-o dorință simplă. De ziua ei, în iulie 1984, Koko a cerut prin semne un pisoi viu și a refuzat categoric jucăriile de pluș care i se ofereau.
Așa că i s-a dat voie să aleagă singură. Dintr-un cuib de motănei, Koko a luat un motan gri fără coadă, din rasa Manx, și i-a pus singură numele, prin semne, „All Ball”.
De acolo, gorila s-a purtat ca o adevărată mamă. Îl legăna lipit de piept, îl gâdila ușor și îl căra peste tot exact cum o gorilă își poartă propriul pui.
Durerea lui Koko când și-a pierdut pisoiul
Aici povestea se frânge. În decembrie 1984, micuțul All Ball a scăpat din incintă și a fost lovit mortal de o mașină.
Când Penny Patterson i-a dat vestea, Koko a făcut semnele pentru „rău”, „trist” și „încruntat”, apoi a scos sunete asemănătoare unui scâncet. Îngrijitorii care au asistat la scenă au descris-o limpede ca pe o manifestare de doliu, o durere reală, nu o simplă reacție de moment.
Koko a mai primit mai târziu și alți pisoi pe care i-a iubit la fel de mult. Dar reacția ei din acea zi a rămas una dintre cele mai tulburătoare dovezi că animalele simt pierderea.
Ce ne învață povestea lui Koko despre iubirea dintre specii
Iubirea adevărată nu are nevoie de cuvinte. Cazul lui Koko arată că instinctul matern și atașamentul nu țin de specie, ci de capacitatea de a iubi și de a suferi alături de cineva.
Natura e plină de astfel de minuni. Vedem pisici care alăptează pui de câine, câini care păzesc găini și elefanți care se întorc ani la rând la oasele celor pierduți din turmă. Etologi precum Jane Goodall și Frans de Waal au descris pe larg empatia și suferința la animale.
Povestea gorilei Koko, care și-a crescut un pisoi și a plâns când l-a pierdut, ne amintește un adevăr simplu. Iubirea nu cunoaște specie, iar inima nu are nevoie de cuvinte ca să sufere pentru cineva drag.
Tu crezi că animalele simt iubirea la fel ca noi? Spune-ne în comentarii și etichetează persoana căreia vrei să-i trimiți povestea asta.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.