Mai țineți minte borcanele de la bunica, cu o rădăcină albă strecurată printre castraveți? Nu era pusă acolo din întâmplare. Hreanul, pus la murături, era și leac din bătrâni pentru răceli, iar oamenii de la țară îl socoteau una dintre cele mai de preț rădăcini din cămară.
Astăzi știm și de ce funcționa multe dintre lucrurile pe care le făceau ei din instinct. Hai să le luăm pe rând, așa cum povestea bunica lângă sobă.
De ce punea bunica hrean la murături
Hreanul ținea borcanul curat, asta era vorba din bătrâni. O rădăcină de hrean într-un borcan de gogonele oprește mucegaiul și pelicula albă care se face la suprafața zemii, pentru că substanțele iuți din el au efect antibacterian, confirmat azi și de cercetări moderne.
În cămara de la țară stătea alături de varză murată, gogoșari și castraveți. Mai are un rol pe care puțini îl știu: păstrează legumele tari, fiindcă încetinește înmuierea lor.
Iar mirosul acela iute „trezea” toată murătura. Pus lângă mărar uscat, usturoi și boabe de muștar, hreanul lega gusturile și dădea zemii acea tărie plăcută.
Hreanul, leacul pentru nas înfundat
O linguriță de hrean ras desfunda nasul pe loc. Se spunea, din bătrâni, că aburii lui iuți pun ochii în lacrimi și fac nasul să curgă, ceea ce dădea senzația că respiri din nou liber. Logica populară se potrivește surprinzător de bine cu ce simți cu adevărat.
La primele semne de răceală și tuse, oamenii miroseau hrean direct din borcan. Era „aspirina țăranului” în satele de altădată, leacul aflat mereu la îndemână, în pivniță.
Cum se prepară hreanul pentru murături
Se pune o lingură de hrean ras sau 2-3 felii groase în fiecare borcan, peste legume, înainte de saramură. Atât trebuie, ca să nu acopere gustul murăturilor.
Rădăcina se culege toamnă târziu, după primele brume, fiindcă atunci e cea mai iute. Se curăță și se rade fin, dar aici e trucul gospodinelor: rade-l afară sau lângă fereastra deschisă, altfel te lăcrimezi tot. Iuțeala se eliberează doar când celulele sunt rupte prin răzuire.
Un sfat important: hreanul nu se fierbe niciodată, pentru că fierberea distruge compușii iuți și toată aroma.
Hreanul ca leac de casă, dincolo de borcan
Dincolo de murături, hreanul ras se amesteca, din bătrâni, cu miere. Se lua câte o linguriță pentru gât iritat și piept încărcat, despre care se spunea că „topește” guturaiul.
Tot din bătrâni vine obiceiul cataplasmei calde, hrean ras pus scurt pe piept, învelit într-o cârpă, pentru căldură. Atenție însă, se ține doar câteva minute, fiindcă substanțele lui pot irita pielea.
Cui i se potrivea și cui nu
Hreanul era socotit prea iute pentru copiii mici și pentru cei cu stomacul sensibil. Bătrânii îl dădeau cu măsură și niciodată pe stomacul gol, tocmai pentru că o cantitate mică era de ajuns.
Și să fim înțeleși: aceste leacuri sunt obiceiuri din bătrâni, parte din fitoterapia populară românească, nu rețete medicale. Hreanul nu înlocuiește sfatul medicului, mai ales la o răceală care nu trece.
Ce să reții despre hreanul de la bunici
Iată, pe scurt, lucrurile esențiale de ținut minte despre acest leac din bătrâni:
- Se culege toamnă, după brumă, când e cel mai iute
- 2-3 felii sau o lingură de hrean ras la fiecare borcan
- O linguriță de hrean cu miere, leacul din bătrâni pentru gât
- Cu măsură, nu pentru copii mici și nu pe stomacul gol
Așa se face că hreanul, pus la murături, era și leac din bătrâni pentru răceli, o rădăcină simplă care ținea cămara curată și omul sănătos peste iarnă. Bunicile noastre nu citeau studii, dar știau exact ce fac.
Voi mai puneți hrean la murături? Cum îl folosea bunica voastră?
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.