Ne-am obișnuit să trecem peste 1 Decembrie ca peste o zi liberă cu paradă și ciorbă de fasole. Dar dacă te-ai opri puțin să te gândești ce s-a întâmplat în acea zi, ți-ai da seama că a fost unul dintre cele mai uimitoare momente din toată istoria noastră.
La Alba Iulia a fost proclamată Unirea Transilvaniei cu România, la 1 Decembrie 1918, în fața unei mulțimi cum rar s-a mai văzut pe pământ românesc. Și are câteva detalii pe care mulți le ignoră.
Ziua în care s-a născut România Mare la Alba Iulia
Pe 1 Decembrie 1918, în Sala Unirii din Alba Iulia, 1.228 de delegați aleși oficial au votat în unanimitate alipirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului la patria-mamă. Niciun vot împotrivă. Asta s-a întâmplat acum mai bine de un secol.
Afară, pe Câmpul lui Horea, se strânseseră aproape 100.000 de oameni. Veniseră din toate colțurile Ardealului, mulți cu trenuri speciale puse anume la dispoziție pentru ei.
Rezoluția a fost citită de Iuliu Hossu, iar adunarea a fost condusă de Gheorghe Pop de Băsești, un bătrân de 83 de ani care a trăit clipa pentru care luptase o viață întreagă. Imaginează-ți emoția din acea sală.
De ce tocmai Alba Iulia și nu alt oraș
Alegerea orașului nu a fost deloc întâmplătoare. Alba Iulia purta deja o încărcătură istorică pe care niciun alt oraș nu o avea. Aici intrase triumfal Mihai Viteazul în 1599, după ce reușise pentru prima dată să strângă sub o singură stăpânire Țara Românească, Moldova și Transilvania.
Tot aici, în 1785, fusese executat Horea, conducătorul răscoalei țăranilor ardeleni. Practic, locul vorbea de la sine despre lupta și jertfa românilor.
Așa că delegații au ales un oraș de provincie și l-au transformat, peste noapte, în capitala simbolică a unirii tuturor românilor.
Cum au ajuns oamenii acolo prin frigul lui decembrie
Era plină iarnă, cu zăpadă și ger. Și totuși zeci de mii de țărani au pornit la drum. Unii au mers zile întregi pe jos, alții au venit cu căruțele sau cu trenurile speciale, doar ca să fie martori la momentul mult așteptat.
Pe câmp fluturau steaguri tricolore, iar oamenii erau îmbrăcați în costume populare, fiecare regiune cu portul ei. Era mai mult decât o adunare politică, era o sărbătoare a unui întreg popor.
Gândește-te ce însemna asta. Să mergi pe jos prin nămeți, fără mâncare caldă, fără siguranța că te întorci sănătos acasă, doar ca să-ți strigi dorința de a fi liber.
Ce promitea de fapt documentul Unirii
Aici vine partea care îi surprinde pe cei mai mulți. Rezoluția de la Alba Iulia nu era doar o lipire seacă a Transilvaniei de România. Conținea idei uimitor de moderne pentru anul 1918.
Documentul garanta deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare, egalitate între religii, vot universal și o reformă agrară prin care pământul ajungea la țărani. Erau principii pe care multe state nici nu le visau atunci.
Și încă ceva puțin știut. 1 Decembrie a devenit Ziua Națională a României abia în 1990, prin lege. În perioada comunistă, sărbătoarea oficială era 23 august.
Reține câteva lucruri despre 1 Decembrie 1918
Dacă vrei să ții minte esențialul, iată cele mai importante repere ale acelei zile:
- Data Marii Uniri: 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia.
- 1.228 de delegați au votat, iar aproape 100.000 de oameni au umplut câmpul.
- Orașul a fost ales datorită lui Mihai Viteazul și a triumfului din 1599.
- Rezoluția promitea drepturi egale și împărțirea pământului către țărani.
În concluzie, la Alba Iulia a fost proclamată Unirea Transilvaniei cu România, la 1 Decembrie 1918, printr-un vot al celor 1.228 de delegați și sub privirile a zeci de mii de oameni veniți prin frig. Nu a fost gestul unui singur lider, ci voința unui popor întreg.
Data viitoare când vine 1 Decembrie, oprește-te o clipă și amintește-ți de oamenii care au mers zile întregi prin zăpadă pentru ziua de azi. Câți dintre prietenii tăi cred că știu cu adevărat povestea asta? Etichetează-i mai jos.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.