Sunt locuri în țara asta unde, de cum treci pragul, simți că ai pășit în altă lume. Mănăstirea Curtea de Argeș este unul dintre ele, cu turlele ei răsucite și cu zidurile dantelate care par scrise de mâna unui meșter ieșit din comun.
Iar dincolo de piatră și aur, locul acesta poartă o poveste care a trecut din gură în gură de sute de ani. Mănăstirea Curtea de Argeș și legenda Meșterului Manole sunt astăzi de nedespărțit, ca și cum una n-ar putea trăi fără cealaltă.
O scurtă istorie a Mănăstirii Curtea de Argeș
Frumusețea ei te oprește în loc înainte să intri. Ridicată între anii 1515 și 1517 de domnitorul Neagoe Basarab și sfințită de praznicul Adormirii Maicii Domnului, biserica a fost de la bun început o ctitorie de o frumusețe rar întâlnită.
Construită din piatră fățuită și marmură, în stil bizantin cu influențe orientale, are patru turle, dintre care două răsucite cu bună știință. Brâurile torsionate și sculpturile în relief par lucrate cu migală de bijutier, nu de zidar.
Mai târziu, între 1875 și 1885, arhitectul francez André Lecomte du Noüy a refăcut fațadele și interiorul. Astăzi vechea biserică episcopală este și necropolă regală a României.
Legenda Meșterului Manole, povestea care a făcut locul nemuritor
Aici se așază peste piatră una dintre cele mai cunoscute balade populare românești. Legenda Meșterului Manole spune că Manole și cei nouă zidari ai săi nu izbuteau să termine biserica, fiindcă tot ce înălțau ziua se surpa peste noapte.
Meșterul ar fi visat că lăcașul va sta în picioare doar dacă va zidi în temelie ființa cea mai dragă. Prima soție care a adus mâncare a doua zi a fost chiar a lui, Ana, pe care a zidit-o de vie în perete.
La sfârșit, ca meșterii să nu mai ridice altă biserică la fel de frumoasă, domnitorul ar fi poruncit să le fie luate schelele. Zidarii au încercat să zboare cu aripi din șindrilă și s-au prăbușit, iar pe locul unde ar fi căzut Manole a țâșnit un izvor, numit până azi Fântâna lui Manole.
Vasile Alecsandri a cules balada și a tipărit-o în 1852, sub titlul Monastirea Argeșului. Românii o păstrează cu drag fiindcă spune ceva adevărat, că orice lucru mare cere o jertfă.
Ce se cinstește și de ce merg pelerinii acolo
Liniștea de aici nu seamănă cu nicio alta. La mănăstire se cinstesc moaște și icoane în fața cărora pelerinii se închină și cer ajutor la necaz și la boală.
Tot aici odihnesc voievozi și regii României, de la Carol I și regina Elisabeta până la Ferdinand I și regina Maria. Mormintele regale și evlavia din jur dau locului o încărcătură aparte.
Cei care vin aprind o lumânare, se roagă, ascultă Sfânta Liturghie și beau apă de la Fântâna lui Manole. Te pregătești pentru un asemenea drum cu inima deschisă și gândul curat, nu cu graba turistului.
Reține esențialul despre acest loc sfânt
Câteva repere te ajută să ții minte ce face acest loc atât de aparte:
- Ctitorită de Neagoe Basarab și sfințită în 1517
- Legată pentru totdeauna de legenda Meșterului Manole
- Necropolă regală a României, cu morminte de voievozi și regi
- Fântâna lui Manole, izvor legat de povestea zidirii
- Loc de pelerinaj căutat pentru rugăciune și pace sufletească
Sunt drumuri pe care le faci o dată și le porți apoi toată viața în suflet. Un pelerinaj aici nu se măsoară în kilometri, ci în liniștea cu care te întorci acasă.
Atât piatra, cât și povestea te cheamă înapoi. Mănăstirea Curtea de Argeș și legenda Meșterului Manole rămân, pentru orice român, o mărturie că frumusețea și credința merg mână în mână.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.