Sunt clipe în viață când simți că totul se prăbușește peste tine și nu mai ai de ce să te ții. Tocmai despre asemenea clipe ne vorbește una dintre cele mai cunoscute minuni din Evanghelie.
Scena în care Iisus potolește furtuna și ne întreabă „De ce v-ați înfricoșat, puțin credincioșilor?” nu este doar o întâmplare petrecută demult, pe o mare îndepărtată. Este o oglindă în care ne putem vedea pe noi, cu fricile și neliniștile noastre.
Unde găsim în Evanghelie minunea potolirii furtunii
Minunea aceasta nu apare întâmplător doar o singură dată. Este istorisită de trei evangheliști, semn că Biserica a prețuit-o de la început.
O găsim la Matei (8, 23-27), la Marcu (4, 35-41) și la Luca (8, 22-25). Întâmplarea are loc pe Marea Galileii, un lac de apă dulce aflat la aproape 210 metri sub nivelul mării.
Mântuitorul trecea cu ucenicii spre celălalt țărm, după o zi întreagă de propovăduire. Era obosit, ca un om adevărat, și a adormit chiar în corabie.
Cum a certat Iisus vântul și valurile
Pe Marea Galileii furtunile se stârneau brusc, în câteva minute. Aerul rece cobora dinspre dealuri peste apa caldă a lacului și ridica valuri mari, fără nicio avertizare.
Așa s-a întâmplat și atunci. Valurile acopereau barca, iar ucenicii s-au temut că pier. Important e că mulți dintre ei, Petru, Andrei, Iacov și Ioan, erau pescari de meserie. Dacă s-au speriat oameni deprinși cu apa, înseamnă că furtuna era cu adevărat cumplită.
L-au trezit strigând: „Doamne, mântuiește-ne, că pierim!” Iar El S-a sculat, a certat vântul și marea cu un singur cuvânt, „Taci, încetează!”, și furtuna s-a liniștit deodată. Atunci ucenicii s-au întrebat cu uimire cine este Cel căruia I se supun și vânturile, și marea.
Ce înseamnă întrebarea „De ce v-ați înfricoșat, puțin credincioșilor?”
Întrebarea Mântuitorului nu este o mustrare aspră. Este o chemare blândă la încredere.
Frica i-a cuprins pe ucenici fiindcă au privit la valuri, nu la Cel ce era cu ei în corabie. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că greșeala lor nu a fost că au cerut ajutor, ci felul deznădăjduit în care l-au cerut. Aveau credință, dar încă fragedă, care trebuia întărită. De aceea Iisus le cere să creadă că El veghează chiar și atunci când pare că „doarme”.
Ce ne învață minunea aceasta pentru viața de zi cu zi
Furtuna de pe mare este chipul încercărilor noastre. Boala, grijile, necazurile din familie sau lipsurile par uneori că ne îneacă.
Există însă o greșeală pe care o facem des. Credem că minunea ne promite o viață fără furtuni. Nu este așa. Sensul adevărat este că Hristos rămâne în corabia vieții noastre chiar și atunci când ajutorul pare că întârzie.
Iată câțiva pași simpli prin care treci de la frică la încredere:
- Roagă-te înainte de toate, nu lăsa frica să vorbească prima.
- Rostește des „Doamne, miluiește” și cheamă numele Mântuitorului în clipele grele.
- Citește acasă, în liniște, fragmentul despre potolirea furtunii.
- Mărturisește și altora bunătatea lui Dumnezeu, așa cum au făcut ucenicii.
Ține minte aceste adevăruri
Iată, pe scurt, câteva învățături pe care e bine să le păstrezi în suflet:
- Minunea e istorisită la Matei 8, Marcu 4 și Luca 8.
- Hristos stăpânește și vântul, și marea, deci și încercările tale.
- „De ce v-ați înfricoșat?” este chemare la credință, nu mustrare.
- Rugăciunea „Doamne, mântuiește-ne, că pierim!” poate fi rostită oricând.
Liniștea nu vine atunci când dispar valurile, ci atunci când Îi încredințăm Lui frica noastră. Aceasta este puterea pe care o avem la îndemână în orice clipă grea.
Scena în care Iisus potolește furtuna și ne întreabă „De ce v-ați înfricoșat, puțin credincioșilor?” rămâne o mângâiere vie pentru fiecare suflet ostenit. Câtă vreme El este în corabia ta, niciun necaz nu te poate pierde cu adevărat.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.