Sunt locuri pe care le porți în suflet chiar dacă ai fost o singură dată acolo. Mănăstirea Nicula și icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului este, pentru mulți ardeleni, exact un asemenea loc, un colț de liniște pe un deal împădurit din județul Cluj, unde rugăciunea pare să urce mai ușor spre cer.
Așezarea e departe de zgomotul orașului, la peste 400 de metri altitudine, lângă satul Nicula. Tocmai pacea aceasta a păstrat-o, veac după veac, drept un reper de credință pentru oamenii locului.
Un așezământ vechi, ascuns pe dealul Niculei
Mănăstirea de la Nicula este una dintre cele mai vechi vetre călugărești din Transilvania, pomenită în documente încă din secolul al XVI-lea. Tradiția leagă numele de un sihastru, Nicolae, de la care s-ar trage și denumirea satului.
Vechea biserică de lemn, ridicată în jurul anului 1700, a ars în 1973 și a fost înlocuită cu un alt lăcaș de lemn, adus din satul Năsal. Astăzi complexul cuprinde și o biserică mare de zid.
Timp de sute de ani, aici a înflorit și meșteșugul icoanelor pe sticlă. Icoanele de Nicula au ajuns un nume cunoscut în toată arta populară ardelenească.
Icoana Maicii Domnului și lăcrimarea din 1699
Faima locului vine de la o întâmplare tulburătoare. Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, pictată în 1681 de zugravul Luca din Iclod, a lăcrimat vreme de mai multe zile, între 15 februarie și 12 martie 1699.
Fenomenul nu a rămas o simplă poveste de la gura sobei. A fost cercetat de o comisie din care au făcut parte ofițeri austrieci și clerici, care au întărit cele văzute de credincioși.
De atunci, această icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului este cinstită cu evlavie deosebită. Pelerinii ating rama ei cu năframe și mici obiecte, pe care apoi le păstrează acasă ca pe o binecuvântare.
Minunile și pelerinajul de la Nicula
Tradiția locului păstrează numeroase mărturii de vindecări și de rugăciuni ascultate. Credincioșii povestesc despre alinarea unor suferințe, despre familii împăcate sau despre copii dăruiți după ani de așteptare.
Biserica privește însă aceste minuni cu măsură, niciodată ca pe un spectacol. Nu lemnul și vopseaua se cinstesc, ci Maica Domnului zugrăvită pe ele.
Cel mai mare pelerinaj are loc de Adormirea Maicii Domnului, pe 15 august. Zeci de mii de oameni urcă atunci dealul, mulți pe jos, unii desculți, ca semn de pocăință. O rânduială veche este înconjurarea bisericii în genunchi și privegherea de noapte, cu rugăciune și cântări către Maica Domnului.
Ce e bine să știi înainte de drum
Drumul urcă lin dinspre Gherla, aflat la vreo 7 kilometri. În zilele de mare pelerinaj se organizează parcări, iar accesul mașinilor este oprit aproape de mănăstire.
Pentru un drum liniștit, ține cont de câteva lucruri simple:
- Îmbracă-te cuviincios, cu umerii și genunchii acoperiți.
- Ia apă și încălțăminte comodă pentru urcuș.
- Înarmează-te cu răbdare, fiindcă la închinarea la icoană sunt cozi mari.
Dacă nu poți ajunge, poți trimite un pomelnic la mănăstire și poți rosti acasă, în fața unei icoane, „Împărăteasă a mea preabună”.
Ce să nu uiți de la Nicula
Iată, pe scurt, lucrurile esențiale de reținut despre acest loc de credință:
- Mănăstirea se află în județul Cluj, lângă Gherla.
- Lăcrimarea icoanei a fost mărturisită în 1699.
- Marele pelerinaj se ține de 15 august, de Adormirea Maicii Domnului.
- Îmbrăcăminte cuviincioasă, apă și răbdare la coadă.
La urma urmei, comoara cea mai de preț nu este minunea răsunătoare, ci pacea care îți rămâne în suflet după ce te-ai rugat acolo. Mănăstirea Nicula și icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului te învață, cu blândețe, că rugăciunea sinceră face mai mult decât orice semn spectaculos.
Așa că, dacă simți chemarea, pornește la drum fără așteptări mari și cu inima deschisă. De cele mai multe ori, oamenii pleacă de la Nicula mai liniștiți decât au venit, purtând cu ei nu o minune cerută, ci apropierea caldă de Dumnezeu.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.