Stai puțin lângă o stână și ascultă cu atenție. Behăitul nu sună la fel peste tot. Cercetătorii au descoperit un lucru pe care ciobanii bănuiau de mult, oile au „accente” diferite în behăit, în funcție de turma din care fac parte, exact ca oamenii din sate diferite.
Pare o glumă, dar nu este. E o constatare reală despre felul în care comunică aceste animale, una care ne arată cât de mult subestimăm viața lor de zi cu zi.
Da, oile chiar au „accente” diferite în behăit
Behăitul oilor se modelează după grupul în care trăiesc, nu doar după genele cu care s-au născut. Un studiu publicat în 2006 de Alison McElligott, la Universitatea din Nottingham, a urmărit oi din rasa Dalesbred și a observat că glasul lor s-a schimbat treptat de-a lungul unui an, pe măsură ce animalele au fost mutate în grupuri noi.
Cu alte cuvinte, mediul social le schimbă vocea. „Accentul” se aude mai ales în sunetele folosite pentru comunicarea din interiorul turmei, când oile se cheamă și se țin aproape.
De ce capătă oile un glas propriu turmei
Oile învață sunetele unele de la altele, prin imitație, pe măsură ce stau zi de zi împreună. E o formă de învățare socială, semn că vocea lor nu e fixată complet de la naștere, ci se șlefuiește în timp.
Mielul își modelează behăitul ascultându-și mama și colegii de turmă. Cu cât grupul e mai unit și mai izolat, cu atât glasul comun devine mai distinct. Iar dacă schimbi mediul sau muți animalul în altă turmă, sunetul se poate modifica ușor.
Același tip de învățare a vocii a fost observat și la delfini, lilieci și unele balene. Oile sunt, deci, în companie bună.
Ce ne spun aceste „accente” despre legătura dintre oi
Faptul că behăitul se uniformizează în turmă arată o viață socială mult mai bogată decât credem. Oile au prietenii, se recunosc între ele și simt apartenența la grup. Glasul comun e ca o parolă care le ajută să rămână împreună.
Nu sunt deloc animalele „proaste” din zicale. Cercetări de la Universitatea Cambridge au arătat că o oaie poate ține minte până la 50 de chipuri, ale altor oi sau chiar ale oamenilor, ani la rând.
Instinctul matern auzit în behăitul oilor
Cea mai frumoasă dovadă de legătură se aude între oaie și miel. Mama își strigă puiul cu un sunet anume, iar mielul îl recunoaște dintre sute de altele și răspunde la fel.
Mieii memorează vocea mamei în primele zile de viață. Chiar și în mijlocul turmei gălăgioase, cei doi se găsesc după glas. E instinct curat și grijă, scrisă în sunet.
Reține pe scurt despre glasul oilor
Iată, pe scurt, cele mai importante lucruri de păstrat despre vocea oilor:
- Oile chiar au „accente” diferite, în funcție de turmă.
- Glasul comun se formează prin imitație și viață în grup.
- Oaia și mielul se recunosc după voce, dintre toate celelalte.
- Behăitul nu e zgomot, ci o adevărată legătură între ele.
Așadar, data viitoare când treci pe lângă o turmă, ascultă altfel. Faptul că oile au „accente” diferite în behăit, în funcție de turma din care fac parte, ne arată animale care se cunosc, se cheamă și se țin aproape.
E o lecție liniștită despre apropiere și loialitate, spusă de niște animale pe care mulți le cred simple. Uneori, cele mai frumoase povești se aud chiar de peste gard.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.