Stai vreodată la masă dimineața și-ți povestești visul, înainte să apuci să mănânci ceva? La țară, gestul acesta avea o greutate aparte. Se crede că visul povestit înainte de prânz se poate „adeveri”, iar bătrânii luau lucrul foarte în serios, cu gura încă „nemâncată”.
Nu e vorba de vreo dovadă, ci de o credință veche, dusă din gură în gură. Hai să vedem ce ziceau bunicii și de ce dimineața era socotită ora cu cea mai mare putere asupra viselor.
Ce spune credința despre visul povestit înainte de prânz
Din bătrâni se spunea că un vis rostit cuiva dimineața, pe stomacul gol, prinde putere și are mai multe șanse să se întâmple aievea. Tăcerea, dimpotrivă, îl „pierdea”.
De ce tocmai atunci? Pentru că dimineața omul era considerat curat, neatins de grijile zilei, iar cuvântul rostit înainte de masă avea, în mintea oamenilor, o tărie aparte. Bunica îi spunea nepoatei la cafea, iar nepoata ținea minte toată viața.
Astăzi știm că visele se uită repede. Aproape jumătate din ce ai visat se șterge în primele minute după trezire, iar visele cele mai vii apar spre dimineață, în somnul ușor. De aceea par atât de reale când le povestești la prima oră, nu fiindcă ar fi profeții.
De ce nu e bine să-ți spui visul rău dimineața
Bătrânii făceau o deosebire limpede între visul bun și visul urât. Pe cel frumos îl puteai spune, ca să „prindă”. Pe cel rău, mai bine îl țineai pentru tine până treceai de masa de la amiază.
Se credea că un coșmar povestit prea devreme se „leagă” de tine și se poate împlini. Așa că oamenii tăceau, răbdau și așteptau să treacă prânzul.
Dacă visai ceva bun și voiai să se adeverească, îl spuneai cuiva drag chiar de dimineață. Vorba aceasta, „visul rău pe apă, visul bun la mine”, se auzea prin multe sate.
Cum dezlegau bătrânii visele rele
Pentru un vis urât, leacurile erau simple și la îndemână. Cel mai cunoscut era să povestești visul unei ape curgătoare, ca „să-l ia apa” și să-și piardă puterea.
Erau și alte gesturi mărunte pe care le făceau gospodinele dimineața:
- întorceau perna pe partea cealaltă, înainte să se ridice din pat;
- se spălau pe față cu apă rece, ca să „spele” și visul;
- puneau busuioc sfințit sau o iconiță la capul patului.
Rugăciunea, icoana din colț și lumânarea aprinsă la căpătâi erau socotite cel mai bun scut pentru un somn liniștit. Mulți puneau și un fir de levănțică sub pernă, despre care se zicea că aduce vise blânde și alungă spaima din somn.
Alte superstiții despre somn și vise din bătrâni
Multe credințe despre somn spun că felul în care dormi și ce visezi sunt „semne” pentru zilele ce vin. Visele de vineri spre sâmbătă sau cele dinaintea sărbătorilor erau privite cu luare-aminte.
Existau și „cărțile de vise”, dezlegarea viselor, care dădeau înțelesuri. Apa limpede însemna bucurie, apa tulbure necazuri, iar dinții căzuți, pierderea cuiva drag. Astfel de credințe apar și în culegerile de folclor românesc, precum lucrările lui Tudor Pamfile despre vise și obiceiuri populare.
Reține pe scurt ce se spunea din bătrâni
Iată, pe scurt, lucrurile de ținut minte despre visul povestit înainte de prânz și obiceiurile legate de el:
- Visul povestit înainte de prânz se „adeverea”, de aceea visul rău se ținea pentru sine.
- Visul urât se spunea apei curgătoare sau abia după amiază, ca să-și piardă puterea.
- Icoana, lumânarea, rugăciunea și levănțica de sub pernă aduceau somn liniștit.
- Toate sunt credințe „din bătrâni”, nu adevăruri dovedite, dar frumoase de păstrat.
În fond, se crede că visul povestit înainte de prânz se poate „adeveri”, însă farmecul acestor vorbe stă în căldura lor, nu în vreo dovadă. Sunt o moștenire de la bunici, parte din sufletul satului românesc.
Voi ce ați auzit din bătrâni despre vise? Cum alungați coșmarurile la voi în casă, cu apă, cu busuioc sau cu o rugăciune șoptită seară?
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.