Sunt povești care îți strâng inima și nu te lasă să le uiți prea curând. Una dintre ele a făcut înconjurul rețelelor și a emoționat mii de oameni. O cloșcă și-a adăpostit puii sub aripi într-un incendiu și a murit acoperindu-i, iar puii au supraviețuit, nevătămați sub trupul ei.
Pare desprinsă dintr-o pildă, dar este un gest cât se poate de real, pe care crescătorii de la țară îl recunosc imediat. Hai să înțelegem ce s-a întâmplat și de ce o pasăre atât de mică ajunge să facă un asemenea sacrificiu.
Povestea cloștii care și-a dat viața pentru puii ei
Când focul a cuprins adăpostul, cloșca nu a fugit. Și-a strâns puii sub aripi, s-a ghemuit peste ei și a rămas nemișcată până la capăt. Trupul ei a oprit flăcările și fumul, iar dedesubt căldura a ținut puii în viață.
Proprietarii au găsit-o abia după ce focul s-a stins, cu corpul ars deasupra. Au crezut că totul s-a sfârșit. Apoi au auzit piuituri slabe. Sub aripile ei, ghemuiți unul în altul, puii erau vii și teferi.
Tocmai acest contrast, moartea mamei și viața puilor, a făcut povestea să se distribuie de mii de ori.
De ce o cloșcă își apără puii cu prețul vieții
O cloșcă rămâne peste pui chiar și în fața morții din pur instinct, nu din curaj gândit. În perioada clocitului, hormonii o transformă complet, iar singura ei prioritate devine protejarea puilor, indiferent de pericol.
Sub aripile ei se formează un buzunar cald, unde temperatura se menține la 37-38 de grade Celsius. Puii au nevoie de această căldură, fiindcă în primele 7-10 zile nu își reglează singuri temperatura corpului.
Când simte un pericol, fie el răpitor, frig sau fum, cloșca nu fuge. Se așază peste pui și îi cheamă cu un cloncănit aparte. Găinile comunică prin 24-30 de sunete diferite, fiecare cu rostul lui, iar puii recunosc imediat semnalul de adunare.
Ce spune știința despre acest gest
Reacția de a-ți acoperi puii cu aripile este documentată la multe specii de păsări și este recunoscută de medici veterinari și de etologi ca un comportament instinctiv de adăpostire, nu o decizie conștientă.
Aripa devine un scut împotriva frigului, ploii și prădătorilor. Puii, la rândul lor, se strâng instinctiv sub mamă la primul semn de pericol. Imaginea apare chiar și în Biblie, „cum își strânge cloșca puii sub aripi” (Matei 23:37), semn că oamenii observă gestul de mii de ani.
De ce ne mișcă atât de mult astfel de povești
Aceste întâmplări ne ating pentru că ne arată că iubirea de mamă nu este doar omenească. O regăsim și la animalele din curte, de la cloșca peste puii ei până la caracatița ce moare apărându-și ouăle.
Ne fac să privim altfel găina din ogradă și ne amintesc cât de puternic este instinctul de a-ți feri copiii.
Ce să reții din povestea acestei cloști
Iată, pe scurt, lucrurile esențiale pe care le putem desprinde din povestea acestei cloști:
- Cloșca a murit acoperindu-și puii cu aripile, dar i-a salvat de flăcări
- Sub aripi se menține o căldură de 37-38 de grade, vitală în primele 7-10 zile
- Comportamentul de adăpostire este documentat la multe specii de păsări
- Iubirea de mamă există și în lumea animalelor
O cloșcă și-a adăpostit puii sub aripi într-un incendiu și a murit acoperindu-i, iar puii au supraviețuit, pentru că instinctul ei de mamă a fost mai puternic decât frica de foc. Sunt gesturi care ne învață ceva despre iubire și loialitate.
Tu știai cât de protectoare poate fi o cloșcă? Ai văzut vreodată un astfel de gest la animalele din curtea ta? Scrie-ne în comentarii dacă te-a mișcat povestea.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.