Sunt oameni care, deși nu văd cu ochii, văd mai limpede decât noi toți. Așa a fost Părintele Teofil Părăian, orbul care vedea lumina lui Hristos, un duhovnic pe care mii de credincioși îl poartă și azi în suflet.
A trăit fără lumina ochilor, dar a împărțit altora bucurie cu nemiluita. Iar la mormântul lui de la Sâmbăta de Sus, oamenii vin și acum să se roage și să-i ceară mijlocirea.
Cine a fost Părintele Teofil Părăian, duhovnicul orb de la Sâmbăta
Părintele Teofil s-a născut pe 3 martie 1929, în satul Topârcea din județul Sibiu, și a rămas orb din pruncie, în urma unei operații nereușite la ochi făcută când avea doar câteva luni. A trecut la cele veșnice pe 29 octombrie 2009.
A intrat în viața monahală la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, unde a fost călugărit în 1953 și hirotonit ieromonah în 1960. A absolvit Institutul Teologic din Sibiu, dându-și toate examenele oral, fiindcă nu putea citi în scris.
Avea o memorie ieșită din comun. Cita din minte pagini întregi din Filocalie, din Sfinții Părinți și din poezie, lucru care i-a uimit pe toți cei care l-au ascultat.
De ce i se spune orbul care vedea lumina lui Hristos
Deși nu vedea cu ochii trupești, Părintele Teofil mărturisea că vede cu inima bucuria și lumina credinței. Această vedere lăuntrică i-a luminat pe miile de oameni care veneau la el cu necazurile lor.
Și-a prefăcut suferința în mărturie. În loc să se plângă de orbire, repeta îndemnul de a fi „bucuroși în Domnul” și de a trăi credința cu seninătate, nu cu posomorâre.
După 1990 a vorbit în universități, biserici și tabere studențești, atrăgând mai ales tinerii. Multe dintre cuvintele lui au rămas în volume precum „Veniți de luați bucurie” și „Gânduri către tineri”, transcrise după înregistrările predicilor.
Pentru ce nevoi i se roagă credincioșii Părintelui Teofil
Oamenii îl caută pe Părintele Teofil mai ales în necazuri sufletești și în lipsa nădejdii. Mulți cer mijlocirea lui pentru regăsirea bucuriei pierdute și pentru tărie atunci când suferința pare prea grea.
Iată nevoile pentru care îl pomenesc cel mai des credincioșii:
- Pentru putere în boală și în suferințe purtate cu răbdare
- Pentru limpezirea minții și alungarea deznădejdii
- Pentru pace în familie și iertare
- Pentru cei care își pierd vederea sau au necazuri cu ochii, prin asemănarea cu orbirea lui
Mărturisirile despre alinarea primită circulă din om în om. Mulți spun că, după ce s-au rugat la mormântul lui, au plecat acasă mai împăcați și cu mai multă putere de a merge mai departe.
Ce rugăciune i se citește, de vreme ce nu este canonizat
Părintele Teofil Părăian nu este canonizat de Biserica Ortodoxă Română. De aceea nu i se cuvine titlul de „Sfânt” și nu există un acatist oficial închinat lui.
Modul corect ortodox este pomenirea ca răposat. Îi poți da numele „ieromonahul Teofil” la pomelnicul de adormiți, îl poți pomeni la parastas și poți citi Psaltirea pentru sufletul lui.
În rugăciunea de acasă, cu candela aprinsă, îi poți cere mijlocirea și poți chema alături sfinți canonizați, după nevoie, precum Sfântul Nectarie ori Sfânta Parascheva. O greșeală des întâlnită este confundarea cinstirii populare cu sfințenia recunoscută oficial, până când Sfântul Sinod nu hotărăște altfel, nu se pictează icoane cu aureolă.
Ține minte aceste lucruri despre Părintele Teofil
Iată, pe scurt, cele mai importante lucruri de reținut despre viața și cinstirea lui:
- Duhovnic orb la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, a trăit între 1929 și 2009
- I se cere mijlocirea pentru tărie în suferință, boli ale ochilor și împăcare sufletească
- Nefiind canonizat, se pomenește în rugăciunea personală, ca răposat, nu printr-un acatist oficial
- Mormântul de la Sâmbăta, la poalele Munților Făgăraș, e loc de pelerinaj tot anul
Părintele Teofil Părăian, orbul care vedea lumina lui Hristos, ne-a lăsat o lecție simplă și caldă, că bucuria credinței nu ține de ce vezi cu ochii, ci de ce porți în inimă. Un om fără lumina ochilor a luminat mii de suflete.
Dacă povestea lui ți-a atins inima, aprinde o candelă și spune-i un cuvânt de rugăciune. Și nu uita să duci mai departe vorba lui bună, fiindcă tocmai așa rămâne vie lumina pe care a împărțit-o.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.