Povesti

Un bărbat obișnuit ca banii lui să deschidă orice ușă mi-a pus pe birou un teanc, sigur că așa se rezolvă totul. I l-am împins înapoi și i-am spus: „Eu sunt plătită pentru munca mea — atât îmi trebuie.” N-a mai știut ce să răspundă…

Un bărbat obișnuit ca banii lui să deschidă orice ușă mi-a pus pe birou un teanc, sigur că așa se rezolvă totul. I l-am împins înapoi și i-am spus: „Eu sunt plătită pentru munca mea — atât îmi trebuie." N-a mai știut ce să răspundă…

Teancul de bani a aterizat pe biroul meu cu un foșnet sec, exact între dosarul pacientului și cana de cafea pe jumătate băută. — Pentru dumneavoastră, doamnă doctor. Ca să fiu tratat cum trebuie. Era 3 și un sfert dimineața. Cu 20 de minute înainte, omul acela stătea pe targă, alb ca varul, cu mâna …

„«Scrie că a murit în somn și-ți trece casa pe nume» — mi-au împins plicul peste raportul de autopsie, sub becul rece al morgii. Nu știau că bătrânul de pe masă îmi spusese deja adevărul, cu propriul lui trup…

„«Scrie că a murit în somn și-ți trece casa pe nume» — mi-au împins plicul peste raportul de autopsie, sub becul rece al morgii. Nu știau că bătrânul de pe masă îmi spusese deja adevărul, cu propriul lui trup…

«Scrie că a murit în somn și casa e a ta» — mi-au împins plicul peste raportul de autopsie «Scrie că a murit în somn și casa lui îți rămâne ție. O singură semnătură, doctore — restul e formalitate.» Plicul a alunecat peste raportul de autopsie și s-a oprit lângă mâna mea, sub becul rece …

Un om obișnuit să cumpere orice mi-a pus pe birou cât câștig eu în CINCI ani, ca ruda lui să urce pe lista de transplant peste un băiat pe care nu-l cunoștea. I-am spus un singur lucru… iar o lună mai târziu, exact el s-a întors să-mi mulțumească.

Un om obișnuit să cumpere orice mi-a pus pe birou cât câștig eu în CINCI ani, ca ruda lui să urce pe lista de transplant peste un băiat pe care nu-l cunoștea. I-am spus un singur lucru… iar o lună mai târziu, exact el s-a întors să-mi mulțumească.

Bărbatul a pus teancul de bani pe biroul meu și l-a împins câțiva centimetri spre mine, cu două degete, fără să se ridice de pe scaun. Nu m-a întrebat nimic. L-a lăsat acolo, între dosare, ca pe o hârtie pe care oricum urma s-o semnez. — Ăștia sunt cât câștigați dumneavoastră în vreo 5 ani, …

Familia a venit cu bani ȘI cu un horoscop, să „programez” nașterea pe o dată norocoasă, deși copilul nu era pregătit să vină. Le-am spus că un copil nu se naște când vă convine vouă — iar mama, de pe pat, m-a privit cu ochi în care am citit tot ce nu îndrăznea să spună…

Familia a venit cu bani ȘI cu un horoscop, să „programez" nașterea pe o dată norocoasă, deși copilul nu era pregătit să vină. Le-am spus că un copil nu se naște când vă convine vouă — iar mama, de pe pat, m-a privit cu ochi în care am citit tot ce nu îndrăznea să spună…

Femeia a scos din geanta de piele lucioasă o foaie împăturită în patru și mi-a întins-o peste pat, ca pe o rețetă. — Uitați aici, doamnă. Pe 8 e ziua cea mai bună din toată luna. Nu se poate mai norocos de-atât. Trebuie să se nască pe 8. Am privit foaia fără s-o iau. Erau …

„Ia banii și dă-i rudei mele sângele rar din frigider, nu mai stau la rând” — mi-a trântit teancul un om cu greutate. I-am spus că sângele ăla l-au dat oameni care nu cer nimic în schimb… și că nu e de vânzare nici pentru toți banii lui.

„Ia banii și dă-i rudei mele sângele rar din frigider, nu mai stau la rând" — mi-a trântit teancul un om cu greutate. I-am spus că sângele ăla l-au dat oameni care nu cer nimic în schimb… și că nu e de vânzare nici pentru toți banii lui.

— Ia banii și dă-mi sângele rar din frigider, nu mai stau la rând. Teancul a aterizat pe masa mea cu un pleoscăit sec, între registru și tava cu eprubete. Bancnote noi, prinse cu un elastic, puse acolo cu gestul unui om obișnuit să deschidă uși cu bani. L-am privit peste ochelari. Palton bun, ceas …

Cei trei copii ai bătrânei mi-au pus pe masă un plic gros ca să scriu că mama lor „nu mai e în toate mințile” și să-i poată lua casa. Am chemat-o pe doamna Aurica înăuntru, i-am pus o singură întrebare… și mâinile lor au început să tremure.

Cei trei copii ai bătrânei mi-au pus pe masă un plic gros ca să scriu că mama lor „nu mai e în toate mințile" și să-i poată lua casa. Am chemat-o pe doamna Aurica înăuntru, i-am pus o singură întrebare… și mâinile lor au început să tremure.

Plicul a alunecat peste biroul meu și s-a oprit lângă dosarele deschise. Gros, îndoit la un colț, prins cu un elastic lat. — Scrieți doar că mama nu mai e în toate mințile. Restul rezolvăm noi. Bărbatul care vorbise avea o cămașă călcată impecabil și o voce liniștită, de om obișnuit să încheie afaceri. Lângă …

Casa a luat foc la trei noaptea, iar pompierul care m-a scos pe brațe din fum m-a strigat pe nume înainte să-i văd fața… era nepotul pe care-l crescusem de la doi ani, lăsat la mine când părinții lui au plecat în Spania…

Casa a luat foc la trei noaptea, iar pompierul care m-a scos pe brațe din fum m-a strigat pe nume înainte să-i văd fața… era nepotul pe care-l crescusem de la doi ani, lăsat la mine când părinții lui au plecat în Spania…

La 3 noaptea m-a trezit FUMUL. Nu focul, nu vreun zgomot — fumul, gros și dulceag, care se strecurase pe sub ușă și-mi umpluse pieptul înainte să apuc să deschid ochii. Am vrut să mă ridic și n-am putut. La 78 de ani, picioarele nu te mai ascultă când te sperii. Am pipăit după întrerupător …

„«Cine îi prinde gradele, domnule locotenent?» a întrebat comandantul în fața întregii curți — iar eu, ciobanul cu mâinile crăpate din ultimul rând, am înțeles că nepotul meu se uita spre mine, nu spre părinții lui veniți din Italia cu brațele pline de cadouri…”

„«Cine îi prinde gradele, domnule locotenent?» a întrebat comandantul în fața întregii curți — iar eu, ciobanul cu mâinile crăpate din ultimul rând, am înțeles că nepotul meu se uita spre mine, nu spre părinții lui veniți din Italia cu brațele pline de cadouri…"

Stăteam în ultimul rând, cu pălăria în mână, și-mi țineam palmele strânse la spate, să nu le vadă nimeni. Sunt mâini de cioban. Crăpate la degete, cu bătături care nu se moaie nici iarna, când stai în casă la gura sobei. Le port de-o viață și nu m-am rușinat de ele niciodată — până în …

M-am întors din Italia după 15 ani, cu bani și cadouri, convinsă că-mi iau fata înapoi — dar de Crăciun, la masă, când a ridicat paharul, i-a spus „mama” femeii de lângă ea, soacra mea, iar pe mine m-a strigat pe nume…

M-am întors din Italia după 15 ani, cu bani și cadouri, convinsă că-mi iau fata înapoi — dar de Crăciun, la masă, când a ridicat paharul, i-a spus „mama" femeii de lângă ea, soacra mea, iar pe mine m-a strigat pe nume…

În seara de Crăciun am intrat pentru prima oară în bucătăria în care crescuse fata mea. Aveam 4 sacoșe de cadouri în brațe, un nod în gât și convingerea prostească a omului care crede că poate cumpăra înapoi 24 de ani. Nimeni nu s-a ridicat de la masă. Ruxandra mi-a zâmbit de departe, politicos, așa …

Bunica venise cu autobuzul de la cinci dimineața, în fusta bună și cu basmaua legată strâns, să-și vadă întâia oară nepotul la lucru — iar aprodul a oprit-o în ușă și a întrebat-o disprețuitor unde crede că se duce „așa îmbrăcată”… nu știa că bărbatul în robă care tocmai intra în sală era băiatul ei…

Bunica venise cu autobuzul de la cinci dimineața, în fusta bună și cu basmaua legată strâns, să-și vadă întâia oară nepotul la lucru — iar aprodul a oprit-o în ușă și a întrebat-o disprețuitor unde crede că se duce „așa îmbrăcată"… nu știa că bărbatul în robă care tocmai intra în sală era băiatul ei…

— Unde crezi că te duci, mătușă? Aici nu se cerșește. Aprodul mi-a pus palma în piept, chiar în pragul sălii, și m-a măsurat din cap până-n picioare — de la basmaua legată strâns sub bărbie până la pantofii negri pe care-i ștersesem de trei ori cu batista, în autobuz. Mă cheamă Saveta. Am 74 …

Salvez inimi de doisprezece ani la cel mai mare spital din țară, dar pe a bunicii care m-a crescut n-am ascultat-o NICIODATĂ — am aflat abia de la farmacista din sat, după ce am îngropat-o, de câți ani își cumpăra pastilele pe ascuns…

Salvez inimi de doisprezece ani la cel mai mare spital din țară, dar pe a bunicii care m-a crescut n-am ascultat-o NICIODATĂ — am aflat abia de la farmacista din sat, după ce am îngropat-o, de câți ani își cumpăra pastilele pe ascuns…

„Lasă, maică, eu sunt sănătoasă tun, tu ai bolnavii tăi.” Așa îmi răspundea bunica Aurica de fiecare dată când o rugam să vină la mine, la oraș, să-i fac un control. Râdea la telefon, cu râsul ăla al ei care mirosea a plăcintă și a mușcate de pe pervaz, și-mi întorcea vorba până uitam de …

Stăteam cu ceaiul la televizorul mic din bucătărie când l-am văzut pe nepotul meu, în halat alb, primind un premiu mare la București — și când reporterul l-a întrebat cine l-a făcut OM, a spus în fața țării întregi un singur nume: al meu…

Stăteam cu ceaiul la televizorul mic din bucătărie când l-am văzut pe nepotul meu, în halat alb, primind un premiu mare la București — și când reporterul l-a întrebat cine l-a făcut OM, a spus în fața țării întregi un singur nume: al meu…

Ceaiul se răcise demult în cană când l-am văzut pe ecranul mic din bucătărie: un bărbat tânăr în halat alb, pe o scenă mare de la București, cu o sală întreagă bătând din palme în fața lui. Am pus cana pe mușamaua roasă și m-am aplecat spre televizorul ăla de 15 lei pe care mi-l …

Părinții mei m-au lăsat la bunici când aveam un an și au plecat în Anglia — ieri au urcat în avionul meu spre casă, după douăzeci de ani, fără să știe că bărbatul din carlingă, comandantul care-i aducea înapoi, eram eu…

Părinții mei m-au lăsat la bunici când aveam un an și au plecat în Anglia — ieri au urcat în avionul meu spre casă, după douăzeci de ani, fără să știe că bărbatul din carlingă, comandantul care-i aducea înapoi, eram eu…

Verificam lista de pasageri pentru cursa de seară spre București, așa cum fac de fiecare dată înainte să urc la bord, când degetul mi s-a oprit la rândul 14. Două nume. Același nume de familie pe care îl port de 33 de ani, cel de pe certificatul meu de naștere. Și două prenume pe care, …

Doi escroci cu acte false au venit s-o pună pe bunica să semneze casa în care m-a crescut, cât timp părinții erau plecați în Germania — nu știau că plângerea pe care a depus-o, tremurând, ajunge fix pe biroul nepotului ei, care conduce Serviciul de Fraude…

Doi escroci cu acte false au venit s-o pună pe bunica să semneze casa în care m-a crescut, cât timp părinții erau plecați în Germania — nu știau că plângerea pe care a depus-o, tremurând, ajunge fix pe biroul nepotului ei, care conduce Serviciul de Fraude…

— Maică, tu chiar poți să afli dacă niște oameni sunt de la stat sau nu? Bunica m-a sunat într-o marți seara, cu vocea aceea subțire pe care o scoate când vrea să pară că nu s-a întâmplat nimic. Îi știu vocea asta de 39 de ani. Când eram mic și spărgeam vreun geam, tot …

Bunica rupea mereu pâinea în trei și punea în strachină și pentru un băiat mai sărac decât mine, deși abia aveam noi ce mânca — treizeci de ani mai târziu, băiatul acela mi-a cusut inima pe masa de operație, fără să știe pe cine salvează…

Bunica rupea mereu pâinea în trei și punea în strachină și pentru un băiat mai sărac decât mine, deși abia aveam noi ce mânca — treizeci de ani mai târziu, băiatul acela mi-a cusut inima pe masa de operație, fără să știe pe cine salvează…

În strachina noastră de lut, bunica rupea pâinea în 3, deși în casa aceea eram doar doi. Aveam vreo 4 ani și nu pricepeam de ce. Ne așezam seara la masa din bucătărie, sub icoana afumată cu Maica Domnului, și bunica Marioara lua pâinea caldă, o ținea la piept ca pe un lucru sfânt și …